ICCJ. Decizia nr. 8748/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8748/2004
Dosar nr. 1901/2004
Şedinţa publică din 7 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 29 ianuarie 2003, reclamanta M.F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, anularea hotărârii nr. 727 din 18 august 2002 şi emiterea unei noi hotărâri. prin care să se constate că beneficiază de dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a fost strămutată împreună cu părinţii, din localitatea Trucsimir, judeţul Durostor, în localitatea Siret, judeţul Rădăuţi, ca urmare a Acordului privitor la schimbul de populaţie română şi bulgară, în conformitate cu Tratatul încheiat în 1940.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1656 din 21 octombrie 2003, a admis acţiunea, a dispus anularea actului administrativ atacat şi a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre, prin care să se constate că reclamanta se încadrează în dispoziţiile Legii nr. 189/2000, art. 1 lit. c), pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
Instanţa a reţinut că reclamanta a făcut dovada, cu actele depuse la dosar, că împreună cu familia sa, au fost strămutaţi în mod obligatoriu, ca efect al Tratatului din 1940.
Împotriva sentinţei a formulat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului s-a susţinut, în esenţă, că în cauză, nu se pune problema calităţii de persoană persecutată etnic, ci a perioadei de început a acordării drepturilor, pe care nici reclamanta nu o poate dovedi.
Reclamanta M.F. a declarat şi ea recurs împotriva încheierii pronunţate, în Camera de consiliu, la data de 12 ianuarie 2004, de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, în dosarul nr. 2868/2003.
Reclamanta a solicitat rectificarea sentinţei civile nr. 1656 din 21 octombrie 2003, care a fost admisă în parte.
A precizat că în mod greşit nu a admis şi capătul de cerere privind rectificarea sentinţei civile nr. 1656/2000, în sensul de a se scrie în loc de Decizia nr. „272", Decizia nr. „727", deoarece hotărârea instanţei nu va fi executată de pârâtă, Decizia nr. 272 a Casei de Pensii a municipiului Bucureşti aparţinând altei persoane, iar nu reclamantei.
Examinând hotărârea atacată, în lumina motivelor de casare invocate de pârâtă, actele dosarului şi dispoziţiile legale incidente cauzei, se constată că recursul este nefondat.
Art. 1 din Legea nr. 189/2000 prevede că beneficiază de prevederile OG nr. 105/1999, persoanele, cetăţeni români, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, au avut de suferit persecuţii din motive etnice, prevăzându-se la lit. c), situaţia în care aceştia au fost strămutaţi în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Dispoziţiile art. 2 din HG nr. 127/2002, stabilesc că „prin persoana care a fost strămutată în altă localitate, în sensul OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se înţelege persoana care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.
În această categorie se includ şi persoanele care au fost expulzate sau refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Prin urmare, legea defineşte persecuţia din motive etnice, prin însuşi faptul strămutării.
În cauză, faptul strămutării a fost dovedit cu înscrisurile depuse la dosar, care atestă că, fiind minoră, reclamanta a locuit împreună cu părinţii săi în Trucsmir - Durostor, iar apoi, datorită presiunilor exercitate de autorităţile bulgare, care preluau localitatea Trucsmir, au fost strămutaţi obligatoriu în localitatea Siret.
Cum transferul de populaţie, ca urmare a evenimentelor istorice în derulare în anul 1940, a început chiar înainte de semnarea Tratatului între România şi Bulgaria, la Craiova, la data de 7 septembrie 1940 şi cum reclamanta a dovedit că a făcut, alături de familia sa, obiectul acestui schimb de populaţii, în mod corect instanţa de fond a obligat pârâta, să-i acorde drepturile, începând cu data de 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1943.
În consecinţă, recursul declarat de pârâtă fiind nefondat, se va respinge ca atare.
În ce priveşte recursul declarat de reclamantă, împotriva încheierii din 12 ianuarie 2004, se constată că acesta este fondat.
Decizia emisă de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, a cărei modificare, în ce priveşte perioada de început a acordării drepturilor, are nr. 727 din 12 august 2002, iar nu 272, cum greşit a reţinut instanţa de fond, atât în considerente, cât şi în dispozitivul sentinţei civile nr. 1656/2003.
Ca urmare, recursul reclamantei se dovedeşte a fi întemeiat şi urmează a fi admis şi văzând dispoziţiile art. 281 C. proc. civ., se va dispune rectificarea sentinţei civile nr. 1656/2003 Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, în sensul că se anulează hotărârea nr. 727/2002, în loc de 272/2002, emisă de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1656 din 21 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Admite recursul declarat de reclamanta M.F. împotriva încheierii din 12 ianuarie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Dispune rectificarea sentinţei civile nr. 1656/2003, în sensul că se anulează hotărârea nr. 727/2002 (în loc de 272/2002), emisă de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8747/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 8749/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
