ICCJ. Decizia nr. 8747/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8747/2004
Dosar nr. 1896/2004
Şedinţa publică din 7 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
G.O. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, ca instanţa să dispună anularea hotărârii nr. 5743 din 8 iulie 2003, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia, la emiterea unei noi hotărâri conforme cu realitatea.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că la 18 ianuarie 1941 s-a refugiat împreună cu mama sa, din Bucovina de Nord, la Siret şi apoi la Mitocul Dragomirnei, până la 31 decembrie 1941, când au revenit la domiciliul iniţial şi că la 4 februarie 1944 s-au refugiat din nou, pe teritoriul României, unde au rămas definitiv.
A mai arătat că, deşi a depus actele necesare pentru dovedirea perioadelor de refugiu, pârâta nu i-a luat în considerare, decât perioada de după 7 iunie 1944.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1943 din 19 noiembrie 2003, a admis acţiunea, a anulat actul administrativ atacat şi, constatând că reclamanta se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, a obligat pârâta, să-i acorde drepturile prevăzute de această lege, cu începere de la 1 noiembrie 2002, pentru perioadele 17 ianuarie 1941 - 31 decembrie 1941 şi 4 februarie 1944 - 6 martie 1945.
Instanţa a reţinut că reclamanta, cu actele prezentate, a făcut dovada susţinerilor sale privind perioada de refugiu şi localitatea de unde s-a refugiat.
Instanţa a reţinut că reclamanta a făcut dovada că împreună cu mama sa, în cele două perioade menţionate, a fost nevoită să plece din localitatea de domiciliu, stabilindu-se apoi, după cel de-al doilea refugiu, în România.
A mai reţinut că şi mamei sale, S.E. i s-a stabilit calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioadele 1 ianuarie 1941 - 31 decembrie 1941 şi 4 februarie 1944 - 6 martie 1945, iar reclamanta s-a născut la 17 ianuarie 1941, în timpul refugiului mamei sale.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că în raport cu actele prezentate, comisia de specialitate a emis hotărârea a cărei anulare se solicită prin acţiune, cu respectarea prevederilor legale în materie.
Critica este neîntemeiată.
Aşa cum corect s-a reţinut în sentinţă, din declaraţiile notariale date de B.C. şi C.M., persoane care s-au aflat, de asemenea, în situaţia de refugiate, reiese că reclamanta a fost nevoită să plece din localitatea Sinăuţi (aflată în prezent pe teritoriul Ucrainei), împreună cu mama sa, la 18 ianuarie 1941, după ocuparea acesteia, de autorităţile sovietice şi s-a înapoiat în localitatea respectivă, la 31 decembrie 1941.
Martorii au menţionat că la 4 februarie 1944, reclamanta a părăsit din nou localitatea Sinăuţi, urmare a înaintării trupelor sovietice, stabilindu-se împreună cu mama sa, în localitatea Paroşeni şi de atunci nu a părăsit teritoriul României.
De altfel, şi mamei sale i s-a stabilit calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, prin hotărârea de revizuire nr. 258 din 7 ianuarie 2003 a Casei Judeţene de Pensii Alba, pentru perioadele 1 ianuarie 1941 - 31 decembrie 1941 şi 4 februarie 1944 - 6 martie 1945.
Din certificatul de naştere depus la dosar, rezultă că reclamanta s-a născut la 17 ianuarie 1941 şi, minoră fiind, era normal să fie luată de mama sa, în refugiu.
Prin urmare, faţă de considerentele expuse, se constată că hotărârea curţii de apel este legală şi temeinică, iar recursul declarat de pârâtă, se va respinge ca nefondat.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., recurenta-pârâtă va fi obligată să achite reclamantei, suma de 4.000.000 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanţei prezentate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1943 din 19 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Obligă recurenta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, să plătească intimatei G.O., suma de 4.000.000 lei, cheltuieli de judecată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8746/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 8748/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
