ICCJ. Decizia nr. 8749/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8749/2004
Dosar nr. 1908/2004
Şedinţa publică din 7 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta I.T. a contestat hotărârea nr. 6929/6083 din 8 august 2003, emisă de pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, susţinând nelegalitatea acesteia.
În motivarea acţiunii, a arătat că a fost refugiată din data de 3 aprilie 1944, la Alba Iulia, iar nu din 25 septembrie 1944, cum greşit a reţinut comisia de specialitate, această din urmă dată fiind de fapt data la care tatăl său a primit un loc de muncă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1815 din 4 noiembrie 2003, a admis acţiunea, a anulat actul administrativ contestat şi a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada solicitată de aceasta.
Instanţa a reţinut că reclamanta a făcut dovada că situaţia sa se încadrează în art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, începând cu data de 3 aprilie 1944, menţionată în cererea de chemare în judecată.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, pârâta, susţinând, în esenţă, că în raport cu actele prezentate de reclamantă, hotărârea contestată a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor legale.
Recursul este nefondat.
Din declaraţia autentificată cu nr. 2493 din 1 octombrie 2003, martora V.M. a declarat că reclamanta s-a refugiat din Basarabia, în oraşul Alba Iulia, la începutul lunii aprilie 1944, la tatăl său, V.G.
Din declaraţia notarială dată de martora I.R., rezultă, de asemenea, că reclamanta s-a refugiat împreună cu familia din Basarabia, comuna Ţiganca, judeţul Cabul, în România, oraşul Alba Iulia, apoi la Brăila, respectiv, Bucureşti şi nu s-a mai întors niciodată în localitatea de origine.
La 25 septembrie 1944, reţinută în hotărârea contestată, ca fiind data de început a refugiului, a fost de fapt emis Ordinul nr. 10632, prin care Prefectul judeţului Brăila, l-a numit pe tatăl reclamantei, C.V., în funcţia de notar titular în comuna Târlele-Filui.
Prin urmare, reclamanta a făcut dovada încadrării în prevederile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu 3 martie 1944, astfel că hotărârea curţii de apel este legală şi temeinică.
În consecinţă, faţă de cele de mai sus, se constată că recursul este nefondat şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1815 din 4 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8748/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 8750/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
