ICCJ. Decizia nr. 8788/2004. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată și înregistrată la Curtea de Apel București, reclamantul B.C. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Apărării Naționale - Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor, pentru ca instanța, prin sentința ce o va pronunța, să dispună anularea deciziei nr. 52/2002.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în calitate de student la Institutul Medico-Militar, a încheiat un contract, prin care s-a angajat ca după absolvire să îndeplinească serviciul în armată, timp de 9 ani, că la 1 ianuarie 2001 a absolvit Institutul și că, ulterior, la 15 octombrie 2001, a demisionat, fiind trecut în rezervă.
Se mai arată în acțiune, că decizia contestată, a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 23 din O.G. nr. 12/1998; că soldele și veniturile nete nu pot fi trecute în categoria cheltuielilor de întreținere și că baza de calcul a sumei imputate a fost greșit calculată.
Curtea de Apel București, prin sentința civilă nr. 163/2003, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în esență că decizia nr. 52/2002 a fost emisă în condiții legale, conform O.G. nr. 121/1998, că la soluționarea contestației a fost respectat dreptul la apărare al reclamantului și că baza de calcul a sumei imputate a fost corect calculată, conform art. 50 din O.G. nr. 121/1998.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul B.C.
în motivarea recursului, recurentul-reclamant a susținut că:
- emiterea deciziei nr. 52/2002 s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 23 din O.G. nr. 121/1998;
- i-a fost înrăutățită situația în propria cale de atac;
- greșit au fost incluse în cheltuielile de întreținere, soldele primite ca student.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea a respins-o pentru următoarele considerente:
Recurentul-reclamant a fost student la Institutul Medico-Militar și în această calitate, a semnat un angajament, prin care s-a obligat să rămână în serviciul armatei, cel puțin 9 ani, în caz contrar urmând să plătească cheltuielile de școlarizare.
Recurentul a absolvit Institutul, la 10 noiembrie 2000, iar la 15 octombrie 2001 și-a prezentat demisia, fiind trecut în rezervă.
în aceste condiții, angajamentul inițial semnat nefiind respectat, a fost emisă în temeiul O.G. nr. 121/1998 privind "Răspunderea materială a militarilor", decizia de imputare nr. 5/2001, prin care s-a stabilit în sarcina recurentului, obligația de a plăti cheltuieli de școlarizare, în cuantum de 168.930.569 lei.
Această decizie a fost contestată de recurent și în urma admiterii contestației, a fost emisă decizia de imputare nr. 52/2002, prin care cuantumul cheltuielilor de școlarizare a fost stabilit la 104.384.092 lei.
Susținerea recurentului, în sensul că la emiterea acestei din urmă decizii, au fost încălcate prevederile art. 23 alin. (3) din O.G. nr. 121/1998, este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.
Astfel, dreptul la apărare al recurentului nu a fost încălcat, așa cum se susține, deoarece pe de o parte, recurentului i-a fost luată o declarație scrisă, prin care acesta și-a exprimat poziția, iar pe de altă parte, același recurent a precizat odată cu cererea de demisie, că are cunoștință de faptul că trebuie să plătească cheltuielile de școlarizare.
Tot astfel, neîntemeiată este și susținerea cu privire la faptul că prin decizia nr. 52/2002, i-a fost înrăutățită situația, deoarece prin această ultimă decizie, cuantumul cheltuielilor inițial stabilit, a fost diminuat ca urmare a contestației făcute de recurent.
Cât privește includerea soldelor, în cheltuielile de școlarizare, Curtea urmează a reține că statutul recurentului, de student la Institutul Medico-Militar, reglementat de H.G. nr. 585/1990, diferă de cel de cadru militar activ, statut reglementat de Legea nr. 80/1995, solda primită pe timpul studenției fiind corect inclusă în cheltuielile de școlarizare.
în consecință, în raport cu cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8989/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 8854/2004. contencios → |
|---|
