ICCJ. Decizia nr. 8798/2004. Contencios. Anulare acte vamale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8798/2004
Dosar nr. 7941/2004
Şedinţa publică din 7 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 107/CA/2004, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, astfel cum a fost precizată ulterior, reclamanta SC T.P. SRL Arad a chemat în judecată pe pârâţii Biroul Vamal Arad, Direcţia Regională Vamală Arad, Autoritatea Naţională a Vămilor şi Autoritatea Naţională a Vămilor, pentru anularea declaraţiilor vamale de import nr. 57393 din 21 august 2003 şi nr. 57538 din 22 august 2003, nr. 59190 din 1 septembrie 2003, nr. 60515 din 5 septembrie 2003 şi nr. 63023 din 16 septembrie 2003, emise de Biroul Vamal Arad, urmând a se constata că reclamanta nu datorează debitul de 6.401.065.739 lei şi să fie obligaţi pârâţii, la restituirea acestei sume, încasată cu titlu de drepturi de import.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că beneficiază de regimul juridic al investiţiilor directe cu impact semnificativ în economie, stabilit prin Legea nr. 332/2001, fiind înregistrată la Ministerul Dezvoltării şi Prognozei, sub nr. 015 din 3 februarie 2003. Prin declaraţiile vamale, a căror anulare a fost cerută, s-au importat bunuri ce reprezintă utilaje tehnologice, instalaţii şi echipamente din categoria celor prevăzute în art. 12 alin. (1) din Legea nr. 332/2001, motiv pentru care reclamanta este scutită de plata taxelor vamale achitate, în sumă de 6.401.065.739 lei.
Prin sentinţa civilă nr. 311 din 31 mai 2004, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea formulată împotriva pârâţilor Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad şi Ministerul Finanţelor Publice pentru lipsa calităţii procesuale pasive a acesteia şi a admis acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâţii Biroul Vamal Arad, Direcţia Regională Vamală Arad şi Autoritatea Naţională a Vămilor. S-au anulat declaraţiile vamale de import nr. 57393 din 21 august 2003, nr. 57538 din 22 august 2993, nr. 59190 din 1 septembrie 2003, nr. 60515 din 5 septembrie 2003 şi nr. 63023 din 16 septembrie 2003, emise de pârâtul Biroul Vamal Arad, constatându-se că reclamanta nu datorează drepturile vamale de import încasate de pârât, în sumă de 6.401.065.739 lei. Pârâţii au fost obligaţi să restituie această sumă, reclamantei.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că societatea reclamantă s-a înregistrat sub nr. 015 din 3 februarie 2003, la Ministerul Dezvoltării şi Prognozei, cu o investiţie în valoare de 15.786 mii Euro şi cu termen final de realizare a investiţiei, la 31 iulie 2003. În realizarea investiţiei prevăzute de art. 5 din Legea nr. 332/2001, reclamanta a importat mai multe utilaje tehnologice, conform declaraţiilor vamale în litigiu, achitând suma de 6.401.065.739 lei, cu titlu de taxe vamale.
Expertiza tehnică-contabilă administrată în cauză a stabilit că utilajele tehnologice importate de reclamantă, sunt cuprinse în listele anexe la Ordinele comune nr. 228/2001 şi nr. 388/2003, emise, în temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 332/2001, de Ministerul Dezvoltării şi Prognozei şi Ministerul Finanţelor Publice.
Conform art. 12 alin. (1) din Legea nr. 332/2001, aceste bunuri sunt exceptate de la plata taxelor vamale, astfel că este nejustificată soluţia Autorităţii Naţionale a Vămilor, din 17 noiembrie 2003, de respingere a cererii reclamantei, pentru restituirea sumei achitate cu acest titlu, dar nedatorate.
A fost înlăturată susţinerea pârâţilor - autorităţi vamale privind nesolicitarea de către reclamantă, a unei autorizaţii vamale pentru acordarea unui regim tarifar favorabil, apreciindu-se că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 390 din HG nr. 1114/2001 privind Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României. În cauză, exceptarea de la plata taxelor vamale operează de la lege, şi anume, potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 332/2001, dispoziţie legală care nu condiţionează acordarea acestui regim vamal favorabil, de vreo aprobare a autorităţii vamale. Un alt punct de vedere ar aduce, de altfel, principiului supremaţiei legii.
În sprijinul concluziei de neaplicare a dispoziţiilor art. 390 din HG nr. 1114/2001, sunt şi dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 332/2001, care trimit la dispoziţiile Legii nr. 29/1990, în soluţionarea litigiilor dintre investitor şi autorităţile române, în legătură cu drepturile şi obligaţiile reglementate de Legea nr. 332/2001.
Întrucât reclamanta nu a contestat vreun act administrativ emis de Direcţia Generală a Finanţelor Publice, s-a constatat că aceste autorităţi fiscale nu au calitate procesuală pasivă.
În termen legal, împotriva sentinţei civile nr. 311 din 31 mai 2004, a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a declarat recurs, Autoritatea Naţională a Vămilor, prin Direcţia Regională Vamală Arad.
Invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., recurenta a arătat, în esenţă, că ignorat prevederile art. 17 din Legea nr. 332/2001 şi pe cele ale art. 390 din HG nr. 114/2001, din coroborarea acestora rezultând obligaţia societăţii intimate, de a solicita autorităţii vamale, acordarea regimului tarifar preferenţial, în condiţiile art. 12 din Legea nr. 332/2001.
De altfel, intimata-reclamantă nu putea beneficia de acest regim tarifar preferenţial pentru bunurile importate, înainte de intrarea în vigoare a listei anexa la Ordinul comun nr. 388 (M. Of. nr. 844/26.11.2003), mai exact pentru bunurile importate în perioada august - septembrie 2003, conform declaraţiilor vamale atacate.
Prin întâmpinare, intimata SC T.P. SRL Arad a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Examinându-se cauza, prin prisma criticilor aduse de recurentă, dar şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., se reţine că nu există motive pentru casarea sau modificarea sentinţei atacate.
Societatea intimată se încadrează în prevederile art. 1 şi 5 din Legea nr. 332/2001, pentru promovarea investiţiilor directe, cu impact semnificativ în economie şi, ca urmare, beneficiază de facilităţile de ordin vamal prevăzute în art. 12 din acest act normativ.
Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 332/2001 „utilajele tehnologice, instalaţiile […] achiziţionate din import, care îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (3), necesare pentru realizarea investiţiei, sunt exceptate de la plata taxelor vamale, conform listei aprobate prin ordin comun al Ministerului Dezvoltării şi Prognozei şi al Ministerului Finanţelor Publice".
Utilajele tehnologice importate de societatea intimată, cu cele cinci declaraţii vamale de import, a căror anulare s-a cerut, au fost regăsite în lista anexă la Ordinul comun nr. 228 din 27 iulie 2001, astfel cum aceasta a fost completată prin lista anexă la Ordinul comun nr. 388 din 3 octombrie 2003.
Exceptarea acestor bunuri, de la plata taxelor vamale, este prevăzută în mod expres de Legea nr. 332/2001 - lege specială, prin art. 12 alin. (1), care nu condiţionează acordarea acestui regim vamal preferenţial, de vreo aprobare din partea autorităţii vamale. În acest sens, în mod corect, instanţa fondului a reţinut că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 390 din HG nr. 1114/2001, căci adăugându-se la lege, printr-o hotărâre de guvern s-ar încălca principiul constituţional al supremaţiei legii.
Publicarea la 26 noiembrie 2001, deci ulterior importului, de către societatea intimată, a unui număr de 18 bunuri, a listei anexă la Ordinul comun nr. 388/2003 al Ministerului Dezvoltării şi Prognozei şi al Ministerului Finanţelor Publice nu este de natură a înlătura exceptarea acestor bunuri, de la plata taxelor vamale, această exceptare operând în conformitate cu legea, lista anexă la Ordinul nr. 388/2003, iar ambele ordine sunt date în aplicarea art. 12 alin. (1) din Legea nr. 332/2001.
Faţă de cele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Vămilor împotriva sentinţei civile nr. 311 din 31 mai 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Obligă recurenta, la plata sumei de 59.500.000 lei, cheltuieli de judecată către reclamanta SC T.P. SRL Arad.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 327/2004. Contencios. Anulare dispozitie... | ICCJ. Decizia nr. 8811/2004. Contencios. La declinare de... → |
|---|
