ICCJ. Decizia nr. 888/2004. Contencios. Anulare acte vamale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 888/2004
Dosar nr. 1929/2001
Şedinţa publică din 2 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 556/2000,la Tribunalul Mureş, reclamanta SC I.E. SRL Târgu Mureş, în contradictoriu cu Direcţia Generală a Vămilor, Direcţia Regională Vamală Cluj şi Vama Târgu Mureş, a solicitat anularea actului nr. P. 997/7942 din 28 decembrie 1999 emis de pârâta I, recunoaşterea de către organele vamale competente, în raport cu capacitatea de folosinţă a dreptului de a beneficia la importul celor 3 microbuze, nepuse în funcţiune, cu facilităţile fiscale din art. 22 ale Legii nr. 133/1999, deoarece au fost achiziţionate pentru realizarea directă şi indirectă a obiectului de activitate; obligarea pârâtelor de a-i rezolva în mod favorabil cererea de scutire de la plata taxelor vamale, privind cele 3 microbuze, în vederea întocmirii întregii documentaţii la organele de poliţie, pentru înmatriculare şi punere în circulaţie şi obligarea pârâtelor de a suspenda orice măsuri, de stabilire a taxelor vamale pentru cele 3 microbuze, până la soluţionarea irevocabilă a litigiului, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa nr. 293 din 30 noiembrie 2000, s-a admis acţiunea în contencios, s-a anulat Decizia nr. 1036 din 19 iunie 2000 a pârâtei I, care a menţinut actul nr. 997/7942 din 28 decembrie 1999, a pârâtei II, pentru refuzul de a-i acorda facilităţi fiscale la importul a trei microbuze de transport persoane.
S-a declinat competenţa materială de a soluţiona pe fond plângerile şi contestaţiile reclamantei, la pârâta I, Direcţia Generală a Vămilor, conform actului nr. 84 din 23 noiembrie 1999, înregistrat la aceasta sub nr. 40456 din 26 noiembrie 1999, conform procedurilor Legii nr. 133/1999 şi Legii nr. 29/1990 ,raportat şi la Legea nr. 141/1997.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a avut în vedere:
-SC I.E. SRL, persoană juridică autorizată în cadrul procedurii Legii nr. 31/1990, pentru realizarea directă şi indirectă a obiectului de activitate şi în vederea respectării normelor tehnice Euro II privind poluarea, spre a avea acces la transport în ţările vest europene, cu contractul de credit nr. 159/C din 12 august 1998, cu B.R.D., sucursala Târgu Mureş, a realizat un credit, cu care a achiziţionat un număr de trei microbuze 18 + 1 din Germania, pe care le-a introdus în ţară pe la vama Borş, fără a i se percepe taxe vamale.
Direcţia Generală Vamală a transmis cu actul nr. 27518 din 28 august 1999, instrucţiuni complete unităţilor teritoriale, de întocmire a documentaţiei de către agenţii economici direct interesaţi.
În aplicarea legii şi a instrucţiunilor de folosire, reclamanta, cu actul nr. 84 din 10 noiembrie 1999, a întocmit documentaţia cerută, din care a rezultat că este o întreprindere mică, în sensul Legii nr. 133/1999, cu un număr mediu de salariaţi anual de 13,90 şi cu o cifră anuală de afaceri de 1.800.788.000 lei.
Direcţia Regională Vamală Cluj a refuzat cererea, prin actul P/997/7942 din 28 decembrie 1999, soluţie menţinută de Direcţia Generală a Vămilor, prin Decizia 1030 din 19 iunie 2000, dar prin respingerea ca inadmisibilă, a contestaţiei reclamantei, respectiv a reclamaţiei administrative prealabile, cu referire la nerespectarea prevederilor art. 168 - 174 din Legea nr. 141/1997, cu referire la procesul-verbal nr. 23.705 din 23 mai 2000, ce nu formează obiect de judecată.
În speţă, s-a atacat refuzul pârâtelor de a li se recunoaşte un drept stabilit de Legea nr. 133/1999.
Direcţia Generală a Vămilor, prin soluţia din Decizia nr. 1036 din 19 iunie 2000, a dat o soluţie pe bază de excepţie, cu referire la Legea nr. 141/1997, ce nu are nici o legătură cu obiectul dedus judecăţii, deoarece, atât cererea reclamantei cu nr. 84 din 23 noiembrie 1999, înregistrată sub nr. 40456 din 26 noiembrie 1999 şi trimisă la Direcţia Regională Vamală Cluj, care prin actul P. 997 din 28 decembrie 1999, a rezolvat-o pe fond în cadrul reclamaţiei administrativ-prealabile şi care trebuia rezolvată în sensul următor: dacă reclamanta, prin introducerea în ţară a celor 3 microbuze, unul înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 133/1999 şi două după intrarea în vigoare a actului normativ citat, beneficiază sau nu de facilităţile fiscale, conform art. 22 şi 25 din această lege, în caz afirmativ să i se dea aprobările necesare, cu asumarea responsabilităţilor iar în caz contrariu să se motiveze, pentru ca instanţele să poată cenzura soluţia privind vătămarea unui drept recunoscut de lege în favoarea reclamantei.
Pentru acest considerent s-a constatat că se impune anularea deciziei nr. 1036 din 19 iunie 2000 a Direcţiei Generale a Vămilor, cu trimiterea dosarului, pentru soluţionarea pe fond a cererii înregistrate sub nr. 84 din 10 noiembrie 1999, şi nu 40.456 din 26 noiembrie 1999, transmisă Direcţiei Regionale Vamale Cluj.
Împotriva sentinţei a formulat recurs Direcţia Generală a Vămilor şi Direcţia Regională Vamală Cluj, criticând-o astfel:
În mod justificat, prin Decizia nr. 1036/2000, s-a respins contestaţia, ca fiind inadmisibilă, deoarece nu a fost atacat un act administrativ cu simple adrese, de conţinutul cărora intimata-reclamantă a fost nemulţumită.
Intimata a refuzat încheierea regimului vamal, considerându-se îndreptăţită să beneficieze de facilităţile prevăzute de Legea nr. 133/1999, punctul de vedere al autorităţilor vamale fiind diferit.
Prin lege este creată o procedură specială, conform Codului vamal, cererea neputându-se soluţiona în cadrul legislativ prevăzut de Legea nr. 29/1990.
Analizându-se actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin acţiune, societatea intimată a solicitat anularea actului nr. P. 997/7942 din 28 decembrie 1999, emis de Direcţia Teritorială Vamală Cluj, prin care s-a refuzat rezolvarea cererii privind facilităţile vamale, conform art. 22 Legea nr. 133/1999, în sensul de a i se recunoaşte acest drept recunoscut de lege, precum şi întocmirea actelor vamale în acest sens.
Faţă de actul citat prin care se exprimă punctul de vedere al autorităţilor vamale, cu consecinţele respective, intimata-reclamantă în mod legal a învestit instanţa de contencios administrativ, întrucât în cadrul procedurii prealabile administrative, prin Decizia nr. 1036 din 19 iunie 2000, Direcţia Generală a Vămilor i-a respins ca inadmisibilă, contestaţia, făcând trimitere la cap. 10 C. vam., Legea nr. 141/1997.
În mod legal şi temeinic, instanţa de fond a constatat că Direcţia Generală a Vămilor a soluţionat plângerea societăţii, pe bază de excepţie, făcând trimitere la Legea nr. 141/1997, care nu are legătură cu obiectul dedus judecăţii, în cadrul procedurii prealabile trebuia să se pronunţe dacă societatea are dreptul de a beneficia de facilităţile prevăzute de art. 22 şi 25 din Legea nr. 133/1999, iar în caz contrar, pe ce temei se refuză acordarea facilităţilor, documentaţia cerută fiind întocmită.
Constatându-se în raport cu cele menţionate, că nu există motive de casare, se va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Autoritatea Naţională a Vămilor, prin Direcţia Regională Vamală Cluj, împotriva sentinţei civile nr. 293 din 30 noiembrie 2000 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 887/2004. Contencios.. Recurs în anulare | ICCJ. Decizia nr. 889/2004. Contencios. Recurs anulare act... → |
|---|
