ICCJ. Decizia nr. 891/2004. Contencios. Anulare acte vamale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.891/2004
Dosar nr. 37/2003
Şedinţa publică din 2 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată şi iniţial înregistrată la Tribunalul Bucureşti, ulterior declinată la Curtea de Apel Bucureşti, reclamanta SC D.T. SRL a chemat în judecată Direcţia Generală a Vămilor, pentru ca instanţa prin sentinţa ce o va pronunţa, să dispună anularea actului administrativ nr. 19321 din 9 aprilie 2002, emis de pârâtă şi recunoaşterea dreptului ei de a desfăşura activitatea de comisionar la birourile vamale de la punctele de frontieră Turnu şi Nădlac.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că potrivit dispoziţiilor art. 86 din HG nr. 1114/2001, a depus cerere de autorizare pentru cele 5 birouri vamale, la care a fost autorizată să funcţioneze în baza HG nr. 626/1997 şi că în mod nejustificat pârâta a eliberat autorizaţie doar pentru 3 birouri, deşi erau întrunite condiţiile prevăzute de art. 83 din aceeaşi lege, respectiv HG nr. 1114/2001.
Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 1094/2002, a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut în esenţă că „este atributul exclusiv al pârâtei, de a aprecia în funcţie de volumul activităţii şi de personal, numărul de societăţi care pot funcţiona în calitate de comisionar în vamă" şi că cererea de autorizare formulată de reclamantă „nu obligă autoritatea pârâtă, la admiterea ei în totalitate, deoarece nu ar fi respectate dispoziţiile art. 83 din HG nr. 1114/2001".
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs în termenul legal, reclamanta SC D.T. SRL.
În motivarea recursului, recurenta-pârâtă a susţinut că:
- instanţa nu a avut în vedere dispoziţiile art. 162 din HG nr. 1114/2001, în raport cu care comisionarii vechi, autorizaţi în baza HG nr. 626/1997, vor fi reautorizaţi, dacă întrunesc condiţiile de la art. 83 alin. (2) din acelaşi act normativ;
- din actele depuse la dosar rezultă că societatea reclamantă îndeplineşte condiţiile cerute de lege, pentru a fi autorizată;
- în mod abuziv, după răspunsul negativ trimis recurentei, intimata-pârâtă a mai autorizat alţi comisionari vamali în punctele Turnu şi Nădlac;
- Decizia de respingere nu este motivată în nici un fel.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate şi în raport cu dispoziţiile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea îl va admite în sensul celor ce se vor arăta.
Ca urmare a cererii de autorizare formulată de recurenta-reclamantă, în baza dispoziţiilor art. 84 din HG nr. 1114/2001, pentru cele 5 birouri vamale, la care societatea a fost autorizată să funcţioneze conform HG nr. 626/1997, a fost eliberată autorizaţia nr. 136/2002, doar pentru 3, din cele 5 birouri vamale solicitate, mai puţin pentru punctele vamale Turnu şi Nădlac.
Ulterior, la solicitarea recurentei făcută în scris, cu privire la refuzul intimatei de a autoriza şi celelalte 2 birouri vamale, prin adresa nr. 19321 din 9 aprilie 2002, Direcţia Generală a Vămilor comunică recurentei că în raport cu art. 83 alin. (1) din HG nr. 1114/2001, numărul de societăţi autorizate, în calitate de comisionar în vamă pentru fiecare Birou Vamal, se stabileşte de Direcţia Generală a Vămilor, în funcţie de volumul activităţii şi de personalul acestora.
Răspunsul intimatei-pârâte nu cuprinde nici o motivare cu privire la îndeplinirea sau neîndeplinirea cerinţelor impuse de HG nr. 1114/2001 şi prevăzute de art. 83 alin. (2).
Este adevărat că art. 83 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede dreptul Direcţiei Generale a Vămilor, de a stabili numărul de societăţi autorizate în calitate de comisionar în vamă, dar acest drept, deşi „exclusiv", cum îl reţine instanţa de fond, nu poate fi exercitat în mod arbitrar şi abuziv, în condiţiile în care cerinţele impuse de lege pentru autorizare, sunt expres prevăzute în art. 83 alin. (2).
Sub acest aspect, soluţia pronunţată a fost dată, fără a fi analizate susţinerile recurentei, cu privire la faptul că potrivit actelor existente la dosar întruneşte toate condiţiile din art. 83 alin. (2), împrejurare confirmată şi printr-o adresă emisă de Regionala Vamală Bucureşti (nr. 40538 din 16 ianuarie 2002).
În acelaşi sens, trebuia avute în valoare şi susţinerile recurentei, în sensul că după refuzul eliberării autorizaţiei solicitate şi pentru cele 2 birouri din punctele vamale Nădlac şi Turnu, intimata-pârâtă a eliberat alte autorizaţii, exercitând astfel în mod arbitrar dreptul său prevăzut în art. 83 alin. (1) din HG nr. 1114/2001.
În consecinţă, în raport cu cele mai sus reţinute, având în vedere dispoziţiile art. 312 şi 313 C. proc. civ., recursul va fi admis, sentinţa casată şi cauza trimisă, spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecării, instanţa în aplicarea dispoziţiilor art. 129 alin. (4) şi (5), urmează a analiza dacă refuzul intimatei-pârâte, exprimat prin adresa nr. 19321 din 9 aprilie 2001, a fost justificat sau nu, în raport cu prevederile exprese din art. 83 alin. (2) şi art. 84, în sensul de a se verifica dacă recurenta întruneşte cerinţele legale pentru autorizarea în cele două puncte vamale şi dacă numărul de societăţi autorizate în calitate de comisionar în vamă, pentru cele 2 puncte vamale în discuţie, s-a făcut conform art. 83 alin. (1) din acelaşi act normativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC D.T. SRL Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1094 din 14 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 890/2004. Contencios. împotriva deciziei... | ICCJ. Decizia nr. 892/2004. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
