ICCJ. Decizia nr. 8949/2004. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8949/2004
Dosar nr. 4361/2004
Şedinţa publică din 14 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 10 februarie 2004, reclamantul C.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Maramureş, anularea hotărârii nr. 1807 din 12 ianuarie 2004, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască şi să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, modificată şi completată.
Motivându-şi cererea, reclamantul a arătat că s-a născut în timpul refugiului părinţilor săi, dobândind acelaşi statut, de refugiat, al acestora.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 322 din 26 februarie 2004, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta, să-i recunoască reclamantului, calitatea de refugiat, în perioada 19 februarie 1942 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti, prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2004.
Instanţa a reţinut în considerentele soluţiei menţionate, că, din motive de echitate, nu se justifică excluderea copiilor născuţi în timpul refugiului părinţilor, atâta timp, cât legea nu prevede în mod expres o asemenea exceptare şi ţinând cont de faptul că aceştia au suferit aceleaşi persecuţii, ca şi părinţii lor.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Maramureş, invocând o pretinsă încălcare a art. 1 din OG nr. 105/1999, care nu prevede acordarea drepturilor compensatorii, şi pentru copiii născuţi în timpul refugiului sau al perioadei de strămutare a părinţilor.
În sprijinul susţinerilor sale, recurenta a mai invocat, pe lângă argumentele de drept, şi adresa Ministerului Justiţiei nr. 1516/DS/G din 2 august 2002, precum şi precizările Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale.
Critica formulată este neîntemeiată.
Este necontestat faptul că reclamantul s-a născut la data de 19 februarie 1942, în localitatea Mirăslău, raionul Aiud, acolo unde părinţii săi se refugiaseră, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situaţii enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel, toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză, este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, rezultă şi din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din OG nr. 105/1999, şi soţului supravieţuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară, soţului supravieţuitor, care nu a suferit persecuţiile şi nici consecinţele persecuţiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi compensatorii, copilul care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecinţele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuţiilor etnice.
Adresele emise de Ministerul Justiţiei şi Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, sunt simple opinii, care nu pot fi luate în considerare, atâta timp, cât nu sunt în concordanţă cu spiritul şi litera legii.
Cu această motivare, soluţia curţii de apel este legală şi temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca neîntemeiat, conform art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Maramureş împotriva sentinţei civile nr. 322 din 26 februarie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8948/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 8950/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
