ICCJ. Decizia nr. 8971/2004. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8971/2004
Dosar nr. 2196/2002
Şedinţa publică din 14 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 20 septembrie 1999, reclamanta S.N.P. P. Bucureşti, sucursala P. Braşov, a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov şi Direcţia Controlului Fiscal Braşov, solicitând anularea deciziei nr. 2006 din 31 august 1999 şi a procesului-verbal de control din 11 septembrie 1998, privind obligarea la plata sumei de 249.356.865 lei, reprezentând impozit pe profit şi T.V.A., cu majorările de întârziere aferente.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că referitor la suma de 478.407.481 lei, achitată în plus de societate, către furnizor, s-au luat măsuri de recuperare, prin acţionarea în judecată a fostei conduceri, suma nefiind purtătoare de T.V.A., ea nefiind încasată din vânzarea produselor.
În legătură cu suma de 186.953.318 lei, reprezentând diferenţa din reevaluarea stocurilor de motorină şi benzină, aceasta nu poate fi considerată pierdere şi nu trebuia procedat la majorarea impozitului pe profit.
Reclamanta a mai învederat că a calculat în mod corect perisabilităţile, care nu sunt purtătoare de T.V.A.
Prin sentinţa nr. 51 din 14 mai 2002, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis în parte acţiunea, a anulat parţial actele administrative atacate şi a menţinut procesul-verbal de control, pentru suma de 188.330.549 lei, obligaţii fiscale, respingând celelalte pretenţii ale reclamantei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamanta a evidenţiat în contabilitate, în mod eronat, suma de 478.407.481 lei, în contul 461 „debitori diverşi", care în realitate reprezintă pentru societate, o cheltuială nedeductibilă fiscal şi pentru care nu este datorat impozitul pe profit suplimentar, de 181.794.847 lei.
De asemenea, s-a constatat că reclamanta nu datorează impozitul pe profit, de 71.043.400 lei, calculat prin aprecierea ca nelegal, a procedeului de reevaluare a stocurilor de motorină şi benzină.
Instanţa a mai reţinut că societatea a înregistrat în mod eronat drept deductibilă fiscal, suma de 44.424.725 lei, perisabilităţi, pentru care datorează impozitul pe profit suplimentar şi majorările de întârziere aferente.
Având în vedere plăţile efectuate de reclamantă, ca datorii fiscale, instanţa a constatat că aceasta mai datorează diferenţa de 188.330.549 lei, întrucât nu s-a cerut şi nu poate opera compensarea, cu suma de 229.515.969 lei, achitată anterior controlului.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamanta S.N.P. P. Bucureşti, sucursala P. Braşov, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamanta a arătat că nu datorează T.V.A. aferentă sumei de 478.407.481 lei, cu majorările de întârziere aferente, deoarece diferenţa de preţ plătită în plus, reprezentând o eroare de înregistrare, nu a influenţat obligaţiile fiscale ale societăţii şi nu este generatoare de T.V.A.
Cât priveşte perisabilităţile aferente anilor 1995 - 1997, acestea au fost calculate în baza normelor legale în vigoare, fiind deductibile fiscal, astfel încât reclamanta nu datorează sumele calculate de organul de control cu titlu de impozit pe profit, T.V.A. şi majorări de întârziere.
Referitor la T.V.A. calculată pentru perioada noiembrie - decembrie 1997, instanţa trebuia să aibă în vedere faptul că societatea s-a transformat în sucursală fără personalitate juridică în cadrul S.N.P. P. SA, iar limitele cheltuielilor deductibile se determină la nivelul unităţii cu personalitate juridică.
Reclamanta a mai criticat hotărârea, şi cu privire la refuzul instanţei, de a dispune fie restituirea sumei achitate în plus către bugetul de stat, de 229.515.969 lei, fie compensarea acesteia, cu obligaţiile viitoare ale societăţii.
Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate şi cu prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Analizând probele administrate, inclusiv expertiza contabilă efectuată în cauză, instanţa de fond a reţinut în mod justificat că societatea datorează suma totală de 188.330.549 lei, compusă din 111.155.689 lei T.V.A., 59.300.114 lei majorări de întârziere aferente şi 17.874.751 lei, impozit pe profit suplimentar.
Instanţa şi-a însuşit în mod întemeiat concluziile expertizei contabile efectuate de expert C.A., în sensul că pierderile prin evaporare la manipularea şi depozitarea produselor petroliere, constituie perisabilităţi care în raport cu prevederile HG nr. 304/1999 şi Instrucţiunile de aplicare a OG nr. 70/1994, nu sunt deductibile fiscal, întrucât nu concură direct la realizarea veniturilor.
În acest sens, conform expertizei, reclamanta datorează pentru anul 1997, un impozit pe profit suplimentar, de 17.874.751 lei, generat de cheltuielile de 44.424.725 lei, privind perisabilităţile.
Din actele cauzei, ca şi din constatările şi concluziile expertizei, rezultă că suma de 478.407.481 lei reprezintă o cheltuială nedeductibilă fiscal, care nici nu a fost înregistrată pe cheltuieli şi nu are nici o consecinţă asupra rezultatului financiar, respectiv a profitului şi a impozitului pe profit.
Întrucât reclamanta a dedus T.V.A., şi asupra acestei sume, ea datorează T.V.A. suplimentară, stabilită la suma de 86.113.347 lei, la care se adaugă majorările de întârziere, de 31.861.938 lei.
Apare ca nejustificată, şi critica privind omisiunea instanţei, de a dispune fie restituirea, fie compensarea sumei achitate în plus, anterior controlului fiscal.
În acest sens, instanţa de fond a procedat corect, reţinând că o asemenea cerere nu a format obiectul acţiunii, iar compensarea cu viitoarele obligaţii fiscale, nu a fost solicitată de nici una din părţi.
În raport cu cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.N.P. P. Bucureşti, sucursala P. Braşov, împotriva sentinţei civile nr. 51 din 14 mai 2002 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8969/2004. Contencios. Anulare partiala... | ICCJ. Decizia nr. 8973/2004. Contencios. Refuz punere la... → |
|---|
