ICCJ. Decizia nr. 8967/2004. Contencios. Anulare Hotarâre emisa de S.G.C.M. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8967/2004
Dosar nr. 4146/2004
Şedinţa publică din 14 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 8 decembrie 2003, reclamantul S.A. a chemat în judecată Guvernul României, solicitând obligarea pârâtului, la emiterea unui act juridic prin care să abroge ori să anuleze Hotărârea nr. 0388 din 2 august 1982 a Secretariatului General al fostului Consiliu de Miniştri, în temeiul căreia a fost transferat la data de 3 septembrie 1982, în mod abuziv, la o unitate subordonată din cadrul Ministerului Transporturilor şi Telecomunicaţiilor.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că s-a adresat Guvernului României, care, însă, a transmis memoriul, Ministerului Muncii Solidarităţii Sociale şi Familiei, răspunsul acestei din urmă instituţii fiind total necorespunzător.
Prin sentinţa civilă nr. 57 din 20 ianuarie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis excepţia invocată de pârât şi a respins acţiunea, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că obiectul acţiunii nu vizează un refuz nejustificat al autorităţii, având în vedere că pârâtul a emis un răspuns, solicitând şi punctul de vedere al ministerului de resort, ci se referă chiar la anularea unui act administrativ.
În raport cu data întocmirii actului, 2 august 1982, care se situează înaintea intrării în vigoare a Legii nr. 29/1990, instanţa a constatat inadmisibilitatea cererii, potrivit art. 19 din lege.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamantul S.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamantul a arătat că instanţa a admis în mod greşit, excepţia inadmisibilităţii acţiunii, întrucât prevederile art. 19 din Legea nr. 29/1990, nu sunt aplicabile, hotărârea incriminată fiind un act normativ, şi nu un act administrativ.
Reclamantul a mai criticat în motivele de recurs, refuzul pârâtului, de a anula hotărârea emisă în anul 1982, de Secretariatul General al fostului Consiliu de Miniştri şi de a dispune măsurile reparatorii pentru îndreptarea situaţiei create în urma aplicării acelui act.
Examinând cauza, în raport cu motivele invocate şi având în vedere şi prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefundat, urmând a fi respins ca atare.
Potrivit Legii nr. 29/1990, pot fi atacate în contenciosul administrativ, actele administrative emise de autorităţile publice, în vederea executării ori a organizării executării legii, prin care iau naştere, se modifică sau se sting raporturi juridice, în categoria actelor administrative intrând nu numai actele unilaterale cu caracter individual, ci şi cele normative.
În consecinţă, astfel cum a reţinut instanţa de fond, sunt incidente prevederile art. 19 din Legea nr. 29/1990, potrivit cărora legea contenciosului administrativ nu se aplică actelor administrative emise anterior intrării sale în vigoare, excepţia inadmisibilităţii acţiunii fiind corect admisă.
În raport cu cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat, recursul declarat în cauză, fără a mai analiza celelalte motive invocate de reclamant, care vizează fondul litigiului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.A., împotriva sentinţei civile nr. 57 din 20 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8966/2004. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 8969/2004. Contencios. Anulare partiala... → |
|---|
