ICCJ. Decizia nr. 9041/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 9041/2004

Dosar nr. 3210/2004

Şedinţa publică din 16 decembrie 2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul S.R. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Cluj, solicitând instanţei, ca în contradictoriu cu pârâta şi pe calea contenciosului administrativ, să dispună anularea hotărârii nr. 11449 din 15 octombrie 2003, emisă de aceasta din urmă, în sensul de a fi obligată să-i acorde drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea de refugiat.

Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 62 din 15 ianuarie 2004, a admis acţiunea formulată de reclamant, dispunând anularea hotărârii nr. 11449/2003 şi obligând pârâta, să-i recunoască reclamantului, calitatea de refugiat pe perioada 8 ianuarie 1944 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 august 2003.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că pentru motive de echitate nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu, minorilor, refugiaţi împreună cu părinţii sau născuţi în refugiu, statul având îndatorirea de protecţie şi sprijin în mod egal tuturor cetăţenilor săi.

Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Cluj.

Recurenta a susţinut în esenţă că reclamantul s-a născut la data de 8 ianuarie 1944, în localitatea de refugiu, deci nu şi-a schimbat domiciliul şi nu a suferit persecuţii din motive etnice, fiind născut pe un teritoriu aparţinând Statului Român.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, după cum urmează: lit. c), a fost strămutat în altă localitate, decât cea de domiciliu.

Prin Normele de aplicare a ordonanţei, aprobată prin HG nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate le-au fost asimilate, şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.

Cum strămutarea din localitatea de domiciliu, în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de persecuţie etnică, ce durează pe toată perioada strămutării, în mod legal, instanţa a apreciat că şi copilul născut în localitatea în care părinţii au fost refugiaţi, are acelaşi statut cu aceştia, perioada fiind de la data naşterii lui, la data retrocedării pământului românesc.

Împrejurarea că reclamantul nu era născut la data refugiului şi că nu avea domiciliu de unde să fie refugiat, nu este relevantă, atâta vreme, cât şi refugierea părinţilor l-a lipsit de dreptul de a avea un domiciliu legal.

De precizat că, potrivit art. 7 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, drepturile copilului se recunosc de la concepţie, dacă se naşte viu.

Perioada de concepţie legală are relevanţă numai la stabilirea filiaţiei, şi nu la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În consecinţă, soluţia instanţei de fond fiind legală, recursul se priveşte nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 62 din 15 ianuarie 2004, a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 decembrie 2004.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 9041/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs