ICCJ. Decizia nr. 909/2004. Contencios. Anulare Hotarâre Guvern. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 909/2004
Dosar nr. 2446/2003
Şedinţa publică din 2 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 21 noiembrie 2002, reclamantul A.V. a solicitat anularea HG nr. 855/2002 (M. Of. nr. 621/22.08.2002).
În motivarea acţiunii s-a arătat că prin hotărârea contestată s-a aprobat concesionarea bunurilor din domeniul public al statului, care alcătuiesc obiectivul de investiţii „Acumulare Lac Văcăreşti", obiectul concesionării constând în terenul aferent investiţiei situate în Bucureşti, sector 4, între malul drept al râului Dâmboviţa, Calea Vitan, Calea Văcăreşti şi Şoseaua Olteniţei. S-a mai arătat că a fost încălcat dreptul de proprietate al reclamantului asupra unei părţi din terenul sus-precizat, acesta nefăcând parte din domeniul public al statului.
Prin sentinţa civilă nr. 499/2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
S-a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 940/1994 a Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti, irevocabilă prin Decizia nr. 177/1998 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost respinsă acţiunea în revendicare formulată de Asociaţia Foştilor proprietari din Zona Lacului Văcăreşti, iar reclamantul nu a promovat o acţiune în revendicare separată, astfel încât nu se poate reţine că are un drept de proprietate vătămat prin actul atacat.
Instanţa de fond a mai reţinut că terenul era domeniu public al statului, fiind expropriat în baza Decretului nr. 143/1988, astfel încât în mod legal a fost concesionat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului s-a arătat că Decretul nr. 143/1988 nu a fost publicat, astfel încât el nu există şi ca atare, terenul nu aparţine domeniului public al statului.
Verificând cauza în funcţie de motivarea recursului, în lumina dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Curtea reţine următoarele:
Decretul nr. 143/1998 aprobă începerea execuţiei lucrărilor la obiectivul de investiţii „Lacul Văcăreşti", precum şi a lucrărilor conexe şi colaterale, prin derogare de la Legea investiţiilor nr. 9/1980. Amplasarea obiectivului de investiţii a fost stabilită prin art. 3 şi 4 ale decretului, iar prin art. 6 s-a aprobat demolarea construcţiilor proprietate personală şi ocuparea terenurilor aferente. În ultimul articol al decretului, ultimul alineat, s-a dispus data până la care se vor face propuneri – de către fostul Consiliu Naţional al Apelor şi fostul Comitet Executiv al fostului Consiliu Popular al municipiului Bucureşti, pentru reglementarea situaţiei juridice a terenurilor scoase din producţia agricolă şi a construcţiilor şi terenurilor aferente afectate de realizarea obiectivului de investiţii „Lacul Văcăreşti".
Potrivit dispoziţiilor art. 481 C. civ., „nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică şi primind o dreaptă şi prealabilă despăgubire".
Decretul nr. 143/1988 nu a realizat o expropriere, în sensul legii, a proprietăţilor imobiliare, prin el însuşi prevăzându-se că urmează a se reglementa situaţia juridică a terenurilor ocupate, conform art. 3 şi 4 din decret.
De altfel, nu s-a făcut dovada că acest act a fost publicat, pentru a se putea trage concluzia că a intrat în vigoare, astfel cum prevedeau dispoziţiile art. 69 din Constituţia din anul 1965, în vigoare în anul 1988.
Totuşi, în baza Decretului nr. 143/1988 au fost demolate casele din zona Lacului Văcăreşti. Prin HG nr. 556/1990 (M. Of. nr. 134/18.06.1992), s-a prevăzut printr-o exprimare ambiguă, că imobilele respective „se consideră" trecute în proprietatea statului, iar foştii proprietari vor primi despăgubiri, ce vor putea fi folosite pentru plata preţului locuinţelor, pe care le deţin în calitate de chiriaşi.
Nici prin acest act al Guvernului nu s-a realizat o expropriere în sensul legii. Hotărârea de guvern reprezintă un act administrativ al autorităţii guvernamentale, emis în baza şi pentru executarea legii, astfel încât nu se poate dispune exproprierea pentru utilitate publică prin hotărârea de guvern, exproprierea aparţinând domeniului legii.
De altfel, pârâtul, în mai multe împrejurări, a recunoscut că nu s-a realizat o expropriere în sensul legii, astfel cum rezultă din actele aflate la dosarul de fond. Cât despre despăgubirea menţionată de HG nr. 556/1990, nu s-a făcut dovada că a fost primită de reclamant. Oricum, aceasta ar reprezenta despăgubirea pentru casa demolată şi nicidecum justa despăgubire prevăzută de dispoziţiile art. 481 C. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 940/1994 a Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti, irevocabilă, a fost respinsă acţiunea în revendicare formulată de Asociaţia Foştilor Proprietari din zona Lacului Văcăreşti. Această hotărâre nu este opozabilă reclamantului, care nu a avut calitate procesuală în cauza respectivă. Sentinţa nu reprezintă nici autoritate de lucru judecat, neavând triplă identitate de părţi, cauză, obiect.
Instanţa de fond neanalizând susţinerile reclamantului şi probele administrate de acesta şi însuşindu-şi punctul de vedere exprimat de pârât, prin întâmpinare, a tras concluzii greşite, pronunţând o sentinţă nelegală şi netemeinică.
Terenurile din jurul Lacului Văcăreşti nu au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 61 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 şi ca atare, Guvernul nu putea dispune prin Hotărârea nr. 855/2002, asupra concesionării acestora.
Referitor la terenul reclamantului-recurent A.V., se reţine că acesta deţine titlu de proprietate valabil: actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 33219 din 9 decembrie 1943 şi transcris la nr. 82765/1943 la Tribunalul Ilfov, secţia notariat, conform căruia părinţii reclamantului au cumpărat 3000 mp teren în Bucureşti, comuna suburbană Dudeşti – Cioplea, cu vecinătăţile menţionate în act. Reclamantul a moştenit terenul de la părinţii săi, conform certificatului de moştenitor nr. 276 din 14 aprilie 1987.
Acest teren se impune a fi identificat în suprafaţa de teren care formează obiectul HG nr. 855/2002 – anexa. Ca urmare, fiind necesară o expertiză topografică, în urma admiterii recursului şi a casării sentinţei, cauza va fi trimisă aceleiaşi instanţe, spre rejudecare. Instanţa de fond şi expertul urmează să aibă în vedere şi împrejurarea că există mai multe cauze pe rol cu acelaşi obiect, astfel încât la identificarea terenului reclamantului, trebuie stabilite fostele vecinătăţi şi actualii proprietari.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul A.V. împotriva sentinţei civile nr. 449 din 10 aprilie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 907/2004. Contencios.. Contestaţie în anulare | ICCJ. Decizia nr. 910/2004. Contencios. Anulare Hotarâre... → |
|---|
