ICCJ. Decizia nr. 978/2004. Contencios. împotriva deciziei Curtii de Conturi Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 978/2004
Dosar nr. 2456/2002
Şedinţa publică din 9 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 24/2000 a Colegiului jurisdicţional Botoşani, a fost admisă sesizarea formulată în conformitate cu art. 36 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, pe baza încheierii nr. 26/1998 şi au fost obligaţi la despăgubiri civile: T.S., directorul Casei de Copii Şcolari Truşeşti [3.756.813 lei, 2.019.651 lei, 2.808.025 lei c/val carburantului consumat nejustificat, cu depăşirea consumului normat lunar, în perioada 1995 – martie 1998, plus folosul nerealizat], T.S. şi A.B., şofer, în solidar [2.948.000 lei c/val. carburantului consumat nejustificat pentru auto, plus folosul nerealizat], T.. şi G.E., contabil şef, în solidar [4.826.654 lei folos nerealizat aferent sumei de 27.662.633 lei plătită nejustificat cu O.P. nr. 552/1996 către S.E.P.P.L. Gura Humorului].
Prin Decizia nr. 249/2002, a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională, pronunţată după casarea cu trimitere spre rejudecare, de către Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 3369/2001, a deciziei nr. 335/2000 a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională, a fost respins recursul jurisdicţional declarat de T.S. şi G.E. împotriva sentinţei civile nr. 24/2000, a Colegiului jurisdicţional Botoşani.
S-a reţinut că susţinerile recurenţilor nu sunt probate, iar în legătură cu ultima sumă (27.622.633 lei) s-a apreciat că decontarea efectivă s-a efectuat în anul 1997 şi de suma plătită în avans, a beneficiat furnizorul, din decembrie 1996, în mai 1997, fiind încălcate dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 72/1996 şi art. 1 alin. (2) din HG nr. 368/1996.
Împotriva deciziei nr. 249/2002 a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională, au declarat recurs în termen, T.S., G.E. şi A.B., reiterând susţinerile anterioare.
Astfel, au arătat în esenţă că volumul de activitate al unităţii a fost mare (reparaţii capitale), iar achiziţionarea materialelor s-a făcut direct de la producători, din foile de parcurs rezultând că s-a transportat şi marfă, nefiind numai un transport de persoane; că autoutilitara are an de fabricaţie 1984, nu a fost niciodată reparată şi acest tip de autovehicul nu a fost avut în vedere de R.A.R.; că în iernile anilor 1995 – 1998 au fost drumuri înzăpezite, datorită căderilor mari de zăpadă; că sumele datorate SC F. Gura Humorului au intrat în contul acesteia la începutul anului 1997, deoarece nu a acceptat custodia mărfii, iar Consiliul Local al comunei Truşeşti nu a considerat că a fost păgubit.
Verificând cauza în funcţie de motivarea recursului în lumina dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recurentul nu este fondat.
Referitor la sumele reprezentând c/val carburantului, din probele administrate în cauză nu rezultă susţinerile recurenţilor. Aceştia nu au administrat dovezi, respectiv acte de constatare încheiate de o comisie tehnică de specialitate privind starea tehnică a maşinilor în perioada 1995 – 1998. Nu pot fi reţinute concluziile expertizei efectuate în cauză, întrucât consumurile de carburanţi stabilite de expert, se referă la data de 27 septembrie 1999, şi nu la perioada controlată, 1995 – 1998. Având în vedere că autoturismul Dacia a fost dobândit în anul 1995, în mod corect s-a reţinut de Curtea de Conturi că pentru consumul carburanţilor nu era necesară efectuarea expertizei.
De asemenea, recurenţii nu au probat susţinerea, în sensul existenţei volumului mare al aprovizionării cu materiale şi a stării drumurilor. Situaţia Centrului Meteorologic Regional Moldova privind temperaturile înregistrate în iarna anului 1996 – 1997, nu poate fi reţinută ca probă relevantă, deoarece mărfurile nu au fost facturate la preţurile din decembrie 1996, când au fost plătite, ci la preţurile din martie – mai 1997, când au fost preluate de beneficiar, în urma recepţiei.
În ce priveşte ultima sumă, 27.622.633 lei, din acte rezultă că, fără a exista documente de recepţie a mărfii, decontarea efectivă s-a făcut cu facturile nr. 637.199/1997 şi nr. 637.398/1997, iar de suma plătită în avans a beneficiat furnizorul, în perioada decembrie 1996 – mai 1997, fiind încălcate dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 72/1996 şi art. 1 din HG nr. 368/1996. Ca urmare, bugetul local a fost prejudiciat cu folosul nerealizat aferent acelei perioade, calculat la nivelul dobânzii de la data plăţii, dobândă practicată de Banca Naţională a României.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de recurs care să poată fi analizate din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.T., G.E. şi B.A. împotriva deciziei nr. 249 din 29 mai 2002 a Curţii de Conturi, Secţia jurisdicţională, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 976/2004. Contencios. Conflict negativ de... | CSJ. Decizia nr. 980/2004. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
