ICCJ. Decizia nr. 1038/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 12 iunie 2003, Asociația P.I. și N.M., în calitate de președinte al Consiliului de încredere ales de către investitorii F.N.I., a chemat în judecată pârâtele A.V.A.B. și C.N.V.M., solicitând să se dispună anularea rezultatelor consultării ilegale a investitorilor F.N.I., organizate de A.V.A.B., în perioada 9 octombrie 2002 - 26 noiembrie 2002 și a atestatului nr. 117 din 16 mai 2003, prin care C.N.V.M. a numit oficial membrii Consiliului de încredere ales cu acea ocazie, obligarea pârâtelor să recunoască alegerea făcută de investitorii F.N.I., la consultarea din 4 martie 2002 - 15 mai 2002 și să predea buletinele de vot și orice alte documente pe care le dețin, în vederea intrării în drepturi a reprezentanților legitimi ai F.N.I., obligarea pârâtelor la plata unor daune interese de 3 miliarde lei, către reprezentanții Asociației P.I., aleși în Consiliul de încredere.
Prin cererea depusă la 9 septembrie 2003, reclamanții au solicitat suspendarea executării actelor administrative atacate, până la soluționarea cauzei, potrivit art. 9 din Legea nr. 29/1990, în scopul ocrotirii drepturilor investitorilor și pentru evitarea vătămării drepturilor acestora.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 68 din 20 ianuarie 2004, a respins ca nefondată, acțiunea, iar prin încheierea de ședință din 11 noiembrie 2003, a respins ca neîntemeiată, cererea de suspendare a executării actelor administrative.
Aceeași instanță, prin încheierea de ședință din 14 octombrie 2003, a admis excepția lipsei calității procesuale active a Asociației P.I., invocată de pârâtă.
împotriva sus-menționatei sentințe au declarat recurs, reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., susținând în esență că în mod greșit instanța a reținut lipsa calității procesuale active a reclamantei Asociația P.I.; că greșit a respins cererea de suspendare a executării actelor administrative, respectiv că a respins nelegal acțiunea privind cele trei capete de cerere, deși era întemeiată.
S-a susținut că instanța a încălcat interesele și drepturile investitorilor F.N.I., precum și legile în vigoare, neținând seama și omițând să se pronunțe asupra unor mijloace de apărare invocate. Ca atare, s-a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii și a cererii de suspendare a executării actelor administrative emise.
Recursul este nefondat.
în calitate de persoană juridică înființată în anul 1996, potrivit Legii nr. 21/1924, în prezent abrogată prin O.G. nr. 26/2000, Asociația P.I. este titulară de drepturi și obligații și are un patrimoniu propriu, distinct de al membrilor săi, constituit în condițiile prevăzute în actul constitutiv și statut, cu respectarea actului normativ cu privire la asociații și fundații.
Potrivit art. 4 din O.G. nr. 26/2000, cu privire la asociații și fundații, asociația este un subiect de drept care are drept scop realizarea unor activități de interes general comunitar, sau, după caz, în interesul său, personal nepatrimonial.
Asociația P.I. nu a invocat vătămarea unui drept propriu, în sensul art. 1 din Legea nr. 29/1990 și nici a unui interes legitim de natura celui definit de art. 4 din O.G. nr. 26/2000, ci dreptul de informare și dreptul de proprietate al investitorilor membrii ai asociației, încât persoana juridică nu este titulară a drepturilor pretins vătămate prin actele administrative deduse judecății, neavând calitate procesuală activă, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond. prin admiterea excepției invocată de pârâte, sub acest aspect recursul fiind neîntemeiat.
Potrivit art. 9 din Legea nr. 29/1990, instanța poate dispune suspendarea executării actului administrativ, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Măsura suspendării executării actului administrativ se justifică numai dacă actul administrativ în litigiu cuprinde dispoziții care, dacă ar fi puse în executare, ar produce efecte de natură să-l prejudicieze pe reclamant și care ar fi greu de înlăturat în cazul anulării actului.
Actul administrativ prin care C.N.V.M. a atestat o anume componentă a Consiliului de încredere al F.N.I., conform rezultatelor consultării investitorilor, organizate de A.V.A.B., nu este de natură să producă astfel de consecințe în dauna reclamantului, iar o analiză a legalității actului ar excede procedurii prevăzută de art. 9 din Legea nr. 29/1990.
Se constată, astfel, că în mod corect instanța de fond a reținut că cererea de suspendare a executării actului administrativ dedus judecății, este neîntemeiată, respingând-o prin încheierea de ședință din 11 noiembrie 2003, recursul declarat sub acest aspect fiind nefondat.
Reclamantul N.M. a atacat rezultatele consultărilor organizate de A.V.A.B., în temeiul art. 10 din Legea nr. 333/2001 și atestatul prin care C.N.V.M. a luat act de componenta Consiliului de încredere al F.N.I., conform rezultatelor consultării investitorilor F.N.I., din perioada 9 octombrie 2002 - 26 noiembrie 2002.
Potrivit procesului-verbal încheiat la data de 10 decembrie 2002, de Comisia pentru centralizarea, numărarea și validarea voturilor exprimate de către deținătorii de unități de fond în cadrul procedurii consultării organizate de A.V.A.B., cu privire la alegerea Consiliului de încredere F.N.I., au fost centralizate 4818 buletine de vot, dintre care un număr de 196 buletine de vot au fost anulate.
Atât Convocatorul Adunării Generale a Investitorilor, cât și modelul buletinului de vot au fost publicate la 11 noiembrie 2002, în mai multe cotidiene de largă răspândire.
După numărarea voturilor valabile, a fost stabilită lista persoanelor votate, în ordinea numărului voturi obținute, primii trei clasați fiind atestați de C.N.V.M., prin atestatul nr. 117 din 16 mai 2003, emis în baza și cu respectarea art. 7 alin. (1) și (4) și art. 9 alin. (3) din Statutul C.N.V.M., aprobat prin O.U.G. nr. 25/2002.
SC E.E. SRL, în calitate de cenzor extern independent, a certificat prin raportul întocmit la 10 decembrie 2002, rezultatele consultărilor.
Consultările au fost făcute cu respectarea dispozițiilor art. 9 alin. (2), art. 10 și art. 11 din Legea nr. 333/2001 și cap. I și II din Regulamentul nr. 9/1996, al C.N.V.M.
La data de 12 iunie 2002, prin raportul de certificare al cenzorului extern independent SC E.E. SRL s-a confirmat că în urma consultării organizată de A.V.A.B., în perioada 4 martie 2002 - 15 mai 2002, primii trei clasați după centralizarea voturilor exprimate pentru nominalizarea membrilor Consiliului de încredere au fost: N.M., P.V. și D.D.
A.V.A.B. nu și-a depășit atribuțiile prin organizarea unor noi consultări, în perioada 9 octombrie 2002 - 26 noiembrie 2002, față de alegerea membrilor Consiliului de încredere al F.N.I., cu ocazia primei consultări din perioada 4 martie 2002 - 15 mai 2002, întrucât prin adresa nr. 11206 din 15 august 2002 i-a cerut reclamantului-recurent N.M., să-și exprime acordul privind alegerea sa în Consiliul de încredere al Investitorilor F.N.I., iar în cazul în care acceptă mandatul, să se prezinte la sediul A.V.A.B., pentru a depune declarația pe proprie răspundere privind îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 17 din Regulamentul nr. 9/1996, al C.N.V.M.
Prin adresa nr. 48 din 26 august 2002, semnată de P.V., D.D. și N.M., A.V.A.B. a fost înștiințată că reprezentanții Asociației P.I. se consideră deja aleși, refuzând să semneze declarațiile pe proprie răspundere privind îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 17 din Regulamentul nr. 9/1996, al C.N.V.M.
Organizarea unei adunări generale pentru alegerea membrilor Consiliului de încredere, potrivit art. 15 din Regulamentul nr. 9/1996 al C.N.V.M., a fost justificată, fără a se putea reține vătămarea recurentului-reclamant în dreptul de informare sau de proprietate asupra unei părți din activul fondului, în calitatea sa de acționar F.N.I.
Instanța de fond a reținut în mod corect în raport cu prevederile legale aplicabile în cauză, legalitatea actelor administrative deduse judecății, respingând acțiunea, ca nefondată, privind cele trei capete de cerere, incluzând și obligarea la plata daunelor menționate în acțiune, ca daune interese și precizate în recurs, ca daune morale, fără a se menționa în ce constau, temeiul de drept și respectiv dovezile pe care se justifică.
Ca atare, recursul reclamanților este nefondat și a fost respins potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., sentința instanței de fond fiind legală.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1044/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1048/2005. Contencios → |
|---|
