ICCJ. Decizia nr. 1048/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 1028/2004, Curtea de Apel Cluj a admis cererea de ordonanță președințială formulată de petenții N.T. și B.M., în contradictoriu cu Primarul municipiului Cluj Napoca, Primăria Cluj Napoca și SC C.I. SRL Cluj Napoca și pe cale de consecință:
A dispus suspendarea provizorie a executării sentinței civile nr. 3499/2004, a Tribunalului Cluj, până la soluționarea cererii de suspendare din dosarul nr. 13007/2004, aflat pe rolul Curții de Apel Cluj.
Pentru a pronunța această sentință, curtea de apel a reținut că prin sentința civilă nr. 3499/2004, instanța s-a pronunțat asupra cererii de anulare a autorizației de construcție emisă de pârâți, cererea introdusă de reclamanți, motivat de faptul că imobilul ridicat în baza respectivei autorizații, încalcă PUG adoptat pentru zona în care se construiește.
Avându-se în vedere faptul că împotriva sentinței nr. 3499 s-a declarat recurs, că în cererea de recurs s-a solicitat și suspendarea efectelor acestei sentințe, s-a apreciat a fi îndeplinite condițiile cerute de art. 300 alin. (2) și (3), raportat la art. 403 alin. (3) și (4) C. proc. civ., coroborat cu art. 9 din Legea nr. 50/1991, motiv pentru care cererea a fost admisă în sensul arătat.
împotriva acestei sentințe, în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., a declarat recurs, pârâtul Primarul municipiului Cluj Napoca, recurs prin care a solicitat modificarea sentinței, în sensul respingerii cererii de ordonanță președințială.
în motivarea acestuia, a adus următoarele critici, sentinței:
Instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 300 C. proc. civ., deoarece măsura suspendării nu trebuie dispusă în mod obligatoriu, prin faptul declarării recursului, acest text de lege lăsând la latitudinea instanței dacă este sau nu cazul de a dispune suspendarea.
O altă critică se referă la greșita invocare a prevederilor art. 9 din Legea nr. 50/1991, deoarece speței îi sunt aplicabile dispozițiile art. 12 alin. (2) din aceeași lege, potrivit cărora prin contestarea în instanță a autorizației de construcție, executarea lucrărilor se suspendă de drept, dar numai până la soluționarea în fond a litigiului. Cum în speță, sentința nr. 3499/2004 a fost pronunțată, rezultă că nu mai există temei de drept pentru a se dispune suspendarea.
Pe de altă parte, recurentul a considerat că în speță, nu sunt îndeplinite nici condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale prevăzute de art. 581 C. proc. civ., deoarece reclamanții nu au dovedit nici urgența și nici iminența producerii unei pagube ce s-ar produce prin întârziere.
Examinând recursul pârâtului, se constată că acesta este fondat, dar nu pentru motivele invocate, ci pentru motivul care va fi arătat și care, operează urmare a examinării și din oficiu a cauzei, conform art. 3041C. proc. civ.
Astfel, prima critică nu are legătură cu cauza, deoarece suspendarea nu s-a pronunțat în cadrul soluționării recursului, ci, așa după cum a arătat instanța de fond, ca urmare a promovării recursului la sentința vizând anularea autorizației, recurs care permite, conform art. 300 C. proc. civ., promovarea cererii de ordonanță președințială.
Pe de altă parte, dispozițiile legale (art. 91din Legea nr. 50/1991 și art. 581 C. proc. civ.) au fost corect invocate de către instanța de fond, cu referire la condițiile generale de admisibilitate ale ordonanței președințiale având ca obiect, suspendarea executării până la soluționarea cererii de suspendare formulată în cadrul recursului.
în speță însă, litigiul dedus judecății este unul de contencios administrativ.
Legea specială aplicabilă acestuia, în vigoare la data introducerii acțiunii în fond și a cererii de ordonanță președințială, este Legea nr. 29/1990. Ori, potrivit art. 14 alin. (2) al acestei legi, în toate cazurile în care s-a declarat calea de atac a recursului la instanța ierarhic superioară, "recursul este suspensiv de executare".
Prin urmare, cererea de ordonanță președințială, ca și cerere separată, menită a proteja un drept ce s-ar păgubi prin întârziere, nu este admisibilă în cazul contenciosului administrativ în cadrul căruia, suspendarea operează în temeiul legii și determinat de faptul declarării recursului.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recursul a fost admis, în sensul modificării sentinței și respingerii cererii de ordonanță președințială, cu mențiunea că, până la soluționarea recursului, sentința civilă nr. 3499/2004, pronunțată în dosarul nr. 5050/2004, este suspendată de drept.
Cheltuieli de judecată nu se vor acorda, intimații nefiind în culpă procesuală, așa încât dispozițiile art. 274 C. proc. civ., nu sunt aplicabile.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1038/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1007/2005. Contencios → |
|---|
