ICCJ. Decizia nr. 1207/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 14 din 23 aprilie 2003, pronunțată de Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi Județene Satu Mare, s-au admis contestațiile formulate de T.L. și P.L., fiind anulate deciziile de imputare nr. 168 și nr. 169 din 27 iulie 2001, emise de S.N.P. P. SA, sucursala P. Satu Mare, pentru sumele de 14.744.156 lei (T.L.) și 23.972.638 lei (P.L.).
Curtea de Conturi, secția jurisdicțională, prin decizia nr. 431 din 24 iunie 2003, a respins recursul jurisdicțional declarat de S.N.P. P. SA, sucursala P. Satu Mare, împotriva sus-menționatei sentințe.
S-a reținut că prin deciziile de imputare au fost imputate celor doi contestatori, cote părți din suma totală de 38.716.794 lei, reprezentând contravaloarea a 2088 kg benzină Premium, ce nu se încadrează în consumurile tehnologice admise, dar din concluziile raportului de expertiză tehnică și a răspunsului la obiecțiunile formulate de intimată, s-a constatat că în cauză nu există prejudiciu și nu poate fi stabilită vinovăția, sub forma culpei, a celor doi contestatori.
împotriva deciziei sus-menționate a declarat recurs, intimata, susținând în esență, că în mod greșit s-au admis contestațiile și s-au anulat deciziile de imputare, deși în cauză erau îndeplinite cumulativ și exclusiv condițiile existenței răspunderii materiale, prin determinarea eronată a densității combustibilului de către expert, instanțele reținând greșit inexistența prejudiciului.
Recursul este nefondat.
Răspunderea materială există, dacă sunt întrunite cumulativ și exclusiv următoarele condiții:
a) calitatea de angajat la unitatea păgubită;
b) fapta ilicită și personală a celui încadrat (săvârșită în legătură cu munca sa);
c) prejudiciul;
d) raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu;
e) vinovăția persoanei încadrată în muncă.
Referitor la prejudiciu, pentru antrenarea răspunderii materiale, este necesar ca el să fie efectiv real, cert, direct și actual.
în cauză, a fost întocmit un raport de expertiză tehnică depus la dosar, la 12 noiembrie 2002, iar ulterior, în urma obiecțiunilor recurentei s-a efectuat o completare la expertiză, depusă la 11 martie 2003.
Expertul a concluzionat că nu există prejudiciu și nu poate fi reținută vinovăția, sub forma culpei, a contestatorilor.
Expertiza tehnică și completarea acesteia, față de care se obiectează prin motivele de recurs formulate de intimată, se referă la condițiile de depozitare, inventariere și manipulare, făcând trimitere la Ordinele M.I.C. nr. 201 din 11 iulie 2000 și nr. 321 din 23 octombrie 2000, privind aprobarea coeficienților maximi de consumuri tehnologice, specifici activității de depozitare, transport, manipulare/vehiculare a produselor petroliere din sucursalele de transport și distribuție din cadrul S.N.P. P. SA București.
Calculele tehnice privind densitatea combustibilului și condițiile concrete ale situației de fapt au evidențiat în cauză lipsa prejudiciului și a vinovăției contestatorilor.
Așa fiind, recursul intimatei este nefondat și a fost respins potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1150/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1037/2005. contencios → |
|---|
