ICCJ. Decizia nr. 1027/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1027/2005
Dosar nr. 3028/2004
Şedinţa publică din 18 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă înregistrată sub nr. 3333 din 18 august 2003, la Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, reclamantul R.N., în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Bacău - Comisia de aplicare a Legii nr. 189/2000, a contestat perioada 15 octombrie 1941 - 6 martie 1945, pentru care i s-a stabilit calitatea de beneficiar al acestei legi, faţă de perioada 15 septembrie 1940, aşa cum a solicitat şi cum rezultă din probele depuse.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că hotărârea Comisiei este greşită sub aspectul recunoaşterii datei de început, a refugiului, şi anume, 15 octombrie 1941, faţă de data reală, 7 septembrie 1940, în acest sens invocând hotărârea nr. 5482/2003, prin care Comisia Casei Judeţene de Pensii Constanţa a acordat fratelui său, aflat în aceeaşi situaţie, drepturile prevăzute de lege, pentru perioada 15 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bacău a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii şi menţinerea hotărârii Comisiei, ca fiind legală şi conformă cu actele depuse.
Prin sentinţa civilă nr. 167 din 14 octombrie 2003, instanţa de fond a respins acţiunea reclamantului, reţinând că din înscrisul privind situaţia averii tatălui acestuia, rezultă că la 7 septembrie 1940, dar şi la 24 octombrie 1941, familia reclamantului se afla tot în Bulgaria.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamantul R.N., susţinând că instanţa, în aprecierea probelor, nu a reţinut că data de 7 septembrie 1940 a fost menţionată în declaraţia de avere a părinţilor şi confirmată de cei doi martori, ca fiind data reală de început a perioadei de refugiu.
Recursul se constată a fi fondat.
Verificându-se actele dosarului, se constată că în cauză, conform art. 4 alin. (2) din Normele aprobate prin HG nr. 127/2002, declaraţiile martorilor F.N. şi Z.M. au atestat faptul refugierii reclamantului, împreună cu familia sa, din localitatea Ezibei, judeţul Caliacra, ca urmare a Tratatului româno-bulgar de la Craiova, privind schimbul de populaţie. Această situaţie rezultă şi din declaraţia de avere imobiliară rurală dată de tatăl reclamantului, la 7 septembrie 1940, cu ocazia trecerii bunurilor deţinute, în proprietatea statului bulgar.
Soluţia instanţei fiind nelegală, urmează a se admite prezentul recurs, a se casa sentinţa atacată şi în fond, a se admite acţiunea formulată de reclamant, cu consecinţa recunoaşterii calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000 şi acordării drepturilor corespunzătoare perioadei reţinute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de R.N. împotriva sentinţei civile nr. 167 din 14 octombrie 2003, pronunţată Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, admite acţiunea precizată a reclamantului.
Anulează hotărârea nr. 447 din 26 iunie 2003 a Casei Judeţene de Pensii Bacău şi obligă pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să îi recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 şi să îi acorde acestuia, drepturile corespunzătoare perioadei 15 septembrie 1940 - 6 martie 1945, cu începere de la 1 decembrie 2002.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1024/2005. Contencios. Acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1031/2005. Contencios → |
|---|
