ICCJ. Decizia nr. 1080/2005. Contencios. Anulare parţială H.G. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1080/2005
Dosar nr. 5389/2004
Şedinţa publică din 22 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la data de 7 aprilie 2003, B.G. a chemat în judecată Guvernul României şi Consiliul Local al municipiului Craiova, solicitând anularea parţială a HG nr. 965/2002, în ceea ce priveşte Anexa nr. 2, nr. crt. 4796, precum şi a hotărârii nr. 147 din 31 august 1999, modificată prin hotărârea nr. 69/2000, hotărârea nr. 173/2001, hotărârea nr. 49/2002 şi respectiv, hotărârea nr. 133/2002 ale pârâtului secund, ca nelegale.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că includerea suprafeţei de 1062 mp teren care îi aparţine, în domeniul public al municipiului Craiova, s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 6 alin. (1), (2), (3) şi (7) din Legea nr. 213/1998, privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, deoarece bunul imobil nu a trecut în proprietatea statului, pe baza unui titlu valabil.
Că, existenţa pe teren a unor pomi şi vegetaţie, nu îndreptăţea nici ea, adoptarea hotărârilor de către Consiliul local municipal care atribuie întregii suprafeţe de 199.250 mp, destinaţia de parc public.
La termenul din 5 septembrie 2003, Ministerul Administraţiei şi Internelor a formulat cerere de intervenţie în interesul pârâtului Guvernul României, solicitând respingerea acţiunii principale, ca neîntemeiată.
Intervenientul a arătat că în opinia sa, soluţia respectivă se impune, deoarece reclamantul nu a făcut dovada dreptului său pretins vătămat care să justifice introducerea acţiunii pentru anularea actelor administrative supuse controlului jurisdicţional.
Prin sentinţa nr. 1164 din 12 decembrie 2003, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, a respins acţiunea principală şi cererea de intervenţie accesorie, ca neîntemeiate.
Instanţa a reţinut că terenul în litigiu este amplasat în cadrul Parcului Corniţoiu din municipiul Craiova, aşa cum, de altfel, a constatat şi expertul topografic numit în cauză.
De asemenea, că pentru valorificarea dreptului subiectiv, reclamantul are la îndemână acţiunea civilă prevăzută de legea specială cu caracter reparatoriu.
Aşadar, chiar dacă terenul a intrat în proprietatea statului fără titlu, prejudiciul suferit de reclamant, prin includerea lui în domeniul public de interes local, va putea fi reparat, numai în conformitate cu normele Legii nr. 10/2001, iar nu pe calea contenciosului administrativ.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamantul B.G.
Recurentul a susţinut că în mod greşit prima instanţă a respins acţiunea principală, de vreme ce s-a demonstrat cu probele administrate, că terenul în discuţie nu a intrat în proprietatea statului, pe baza unui titlu valabil şi sunt incidente dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 213/1998.
Având în vedere că bunul imobil îi aparţine şi că el este deţinut în prezent de autoritatea locală a administraţiei publice, fără nici un titlu, B.G. a cerut admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate şi în fond, admiterea acţiunii introductive.
Criticile formulate în cadrul motivelor de recurs nu sunt întemeiate.
Mai întâi, se constată că reclamantul nu a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra suprafeţei de 1062 mp de teren intravilan, care anterior a aparţinut mamei sale, B.E.
El nu a depus în dosar, certificatul de moştenitor sau orice alt titlu juridic valabil care să ateste existenţa în patrimoniul său, a bunului imobil, ca o condiţie de admisibilitate a acţiunii pentru anularea actelor administrative.
Deşi a invocat existenţa pe rolul Curţii de Apel Craiova, a unui proces civil având ca obiect cererea de revendicare (dosarul nr. 5.306/2002), reclamantul nu a făcut dovada finalizării acestuia, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, care să confirme calitatea sa de proprietar asupra terenului.
Pe de altă parte, astfel cum s-a arătat în întâmpinarea depusă de pârâtul Consiliul Local al municipiului Craiova, moştenitorii defunctei F.I. au formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, iar expertul tehnic D.I. a identificat terenul, ca fiind situat în incinta Parcului Corniţoiu.
S-a precizat, totodată, că terenul este traversat de două alei pavate cu dale ce se intersectează în jumătatea de nord. În jumătatea sudică se află amenajări edilitar peisagistice, de tipul taluzuri betonate, rond amenajat cu dale şi straturi de flori, lucrări de canalizare.
În sfârşit, ca vegetaţie, pe teren se găsesc arbori de diferite specii, cu o vârstă sub 10 ani şi iarbă.
Rezultă, deci, că prin natura sa, uzul şi interesul public, decurgând din destinaţia dată efectiv terenului, acesta face parte din categoria bunurilor care aparţin domeniului public al municipiului Craiova şi este administrat în mod legal de Consiliul local al acestui municipiu.
Concluzia se impune şi în raport cu reglementările instituite prin Legea nr. 213/1998 (Anexa nr. 1, pct. III.2) şi Legea fondului funciar nr. 18/1991 [art. 5 alin. (1)], care enumeră parcurile publice, în categoria bunurilor ce alcătuiesc domeniul public local.
Având în vedere aceste considerente şi apreciind că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, pentru anularea actelor administrative atacate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul, ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 15 al aceleiaşi legi organice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul B.G., împotriva sentinţei civile nr. 1164 din 12 decembrie 2003, a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1074/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1081/2005. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
