ICCJ. Decizia nr. 1061/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 1061/2005

Dosar nr. 8530/2004

Şedinţa publică din 21 februarie 2005

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la 30 august 2004, reclamanta D.A. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 14352 din 24 iunie 2004, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască beneficiul drepturilor prevăzute de Legea 189/2000, cu motivarea că s-a născut în timpul refugiului părinţilor săi, în localitatea Turda, judeţul Cluj, unde aceştia se stabiliseră după ocuparea Ardealului de Nord, de către Ungaria.

Prin sentinţa civilă nr. 1021 din 9 noiembrie 2004, Curtea de Apel Cluj a admis acţiunea şi a obligat pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, să recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de Legea 189/2000, pentru perioada 4 august 1943 - 6 martie 1945, cu începere de la 1 ianuarie 2004.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta s-a născut în timpul refugiului părinţilor săi, iar consecinţele traumatizante ale acestei împrejurări s-au răsfrânt implicit şi asupra ei.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs, pârâta.

În motivarea recursului s-a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a admis acţiunea reclamantei, atâta vreme, cât, în faţa Comisiei de aplicare a Legii nr. 189/2000, aceasta nu a prezentat nici un fel de probe în dovedirea susţinerilor sale, probele fiind prezentate ulterior, în faţa instanţei de fond.

Recursul este nefondat şi urmează a fi respins.

Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 189/2000, beneficiază de drepturile conferite de lege, persoanele, cetăţeni români, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu.

Textele legale au avut în vedere persecuţiile etnice la care au fost supuse unele persoane de cetăţenie română, fără a face distincţie între părinţi şi copiii născuţi în perioada refugiului, în condiţiile în care traiul în refugiu a avut consecinţe identice, materiale şi morale, vătămătoare, atât asupra părinţilor, cât şi asupra copiiilor, indiferent că au fost născuţi înainte sau în timpul refugiului.

Motivul de recurs potrivit căruia reclamanta nu a depus probe în sprijinul celor solicitate în faţa Comisiei de aplicare a Legii nr. 189/2000, ci numai în instanţa de fond, este irelevant în cauză, atâta vreme, cât potrivit art. 129 alin. (5), în baza rolului activ al instanţei, „judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale".

Faţă de aceste considerente, Curtea precizează că, dat fiind probatoriile administrate în cauză - certificatul eliberat de Arhivele Statului, care atestă prezenţa familiei intimatei, pe tabelul refugiaţilor din judeţul Turda, certificatul de naştere, care dovedeşte că s-a născut în timpul refugiului şi declaraţiile martorilor P.I. şi Ş.D., în mod corect instanţa de fond a admis acţiunea intimatei-reclamante.

Pe cale de consecinţă, constatând că în cauză, nu există, potrivit art. 304 şi 3041 C. proc. civ., motive de casare sau modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 1021 din 9 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2005.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1061/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs