ICCJ. Decizia nr. 1110/2005. Contencios. împotriva deciziei Curţii de Conturi Secţia Jurisdicţională. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1110/2005
Dosar nr. 647/2004
Şedinţa publică din 22 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1/2003, pronunţată de Colegiul jurisdicţional Brăila, a fost admisă în parte sesizarea Procurorului financiar, prin care acesta solicitase obligarea S.N. C.R. Râmnicelu, la plata către bugetul de stat a sumelor rezultate din valorificarea cailor, conform OG nr. 112/2000, precum şi a impozitelor, majorărilor şi penalităţilor aferente şi nevirate.
Prin aceeaşi sentinţă a fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâţilor T.G. şi B.P., la plata sumei de 23.326.199 lei, reprezentând despăgubiri civile, constând în majorări de întârziere şi penalităţi.
Sub acest din urmă aspect, Colegiul a reţinut că nu a fost dovedită culpa celor doi pârâţi.
Împotriva sentinţei nr. 1/2003 a formulat recurs jurisdicţional, Procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi Brăila.
Prin Decizia nr. 334/2003, secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a admis recursul, a modificat sentinţa şi a admis capătul de cerere din actul de sesizare privind obligarea pârâţilor T.G. şi B.P., la plata sumei de 23.326.199 lei, reprezentând majorări de întârziere şi penalităţi.
Instanţa de recurs a reţinut că cei doi pârâţi au o culpă în îndeplinirea obligaţiilor financiare către buget şi că prin neîndeplinirea obligaţiilor de serviciu, sumele datorate nu au fost virate la buget, ceea ce a atras aplicarea majorărilor şi penalităţilor de întârziere.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, pârâţii T.G. şi B.P.
În motivarea recursului, cei doi recurenţi au susţinut că nu poate fi reţinută culpa lor în nevirarea la termen a sumelor datorate, din cauza blocajului financiar, ca urmare a faptului că alocaţiile la bugetul de stat au fost primite cu mare întârziere.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi în raport cu dispoziţiile legale aplicabile, Curtea îl va respinge pentru următoarele considerente:
Ca urmare a controlului efectuat în perioada 1 octombrie - 29 noiembrie 2002, de către Direcţia de Control Financiar Ulterior, la S.N. C.R. Râmnicelu, s-au constatat abateri financiare consemnate în procesul-verbal de constatare din 28 noiembrie 2002.
Perioada supusă verificării prin acest control a fost 1 septembrie - 29 septembrie 2002.
Cei doi recurenţi-pârâţi au îndeplinit în această perioadă, funcţiile de director şi respectiv, contabil-şef.
Susţinerea acestora, cu privire la imposibilitatea de plată la termen, pentru perioada verificată, a sumelor datorate la bugetul de stat, ca urmare a blocajului financiar, este neîntemeiată, lipsită de suport probator, urmând a fi respinsă ca atare.
Astfel, din actele depuse la dosar nu rezultă imposibilitatea de plată pentru perioada supusă controlului (ianuarie 1999 - septembrie 2002), ordinele de plată şi deconturile invocate de recurenţi, referindu-se la lunile octombrie şi noiembrie 2001. Or, întârzierea primirii deconturilor în aceste două luni nu poate şi nici nu a afectat activitatea regiei, începând cu luna ianuarie 1999.
Prin neîndeplinirea obligaţiilor de serviciu, materializate în nevirarea la buget, la termenele legale a sumelor datorate acestuia, s-a creat un prejudiciu cert, real şi actual, culpabili fiind cei doi recurenţi (majorările şi penalităţile de întârziere pentru sumele datorate).
În aceste condiţii în mod corect s-a reţinut angajarea răspunderii civile delictuale în sarcina celor doi recurenţi, cazul fortuit sau forţa majoră care ar fi putut duce la exonerarea de răspundere, nefiind dovedite.
În consecinţă, în raport cu cele mai sus reţinute şi în baza dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de T.G. şi B.P., împotriva deciziei nr. 334 din 22 mai 2003, a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1108/2005. Contencios. Anularea parţială a... | ICCJ. Decizia nr. 1119/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
