ICCJ. Decizia nr. 1122/2005. Contencios. Refuz eliberare decizie privind recunoaşterea calităţii de executor judecătoresc. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1122/2005
Dosar nr. 3707/2004
Şedinţa publică din 22 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 4 noiembrie 2003, reclamantul S.C. a chemat în judecată Ministerul Justiţiei, Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti şi Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, solicitând obligarea pârâţilor să-i recunoască dreptul de a exercita funcţia de executor judecătoresc şi să dispună înfiinţarea unui birou pe lângă Judecătoria Brăila.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a activat ca ofiţer superior, cu studii juridice, având dreptul de a profesa ca executor judecătoresc, întrucât stagiul efectuat în funcţiile militare, este echivalent stagiului specific funcţiilor juridice.
Prin sentinţa civilă nr. 194 din 22 decembrie 2003, Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea, ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că potrivit Legii nr. 188/2000, pentru exercitarea profesiei de executor judecătoresc, este obligatorie promovarea unui examen, pârâţii nerefuzând reclamantului, dreptul de a se înscrie şi de a susţine o asemenea probă.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamantul S.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamantul a învederat că instanţa a ignorat prevederile H.C.M. nr. 779/1961 privind echivalarea funcţiilor militare, act normativ care recunoaşte cadrelor militare trecute în rezervă, dreptul de a practica orice funcţie, meserie sau specialitate, pentru care deţin acte doveditoare.
Cât priveşte dispoziţia cuprinsă în art. 15 lit. g) din Legea nr. 188/2000, susţinerea examenului pentru exercitarea profesiei de executor judecătoresc nu este obligatorie pentru toate persoanele care au îndeplinit timp de 3 ani, o funcţie de specialitate juridică.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate şi cu prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Nu se poate nega faptul că, în conformitate cu prevederile H.C.M. nr. 779/1961, perioada în care reclamantul a lucrat ca ofiţer activ, echivalează cu stagiul în funcţii juridice. Reclamantul îndeplineşte condiţia exercitării minimum 3 ani a unei funcţii juridice, cerută de prevederile art. 15 lit. g) din Legea nr. 188/2000, a executorilor judecătoreşti, dar acest text de lege impune şi cerinţa promovării examenului de admitere în profesia de executor judecătoresc.
Potrivit dispoziţiilor legale sus-menţionate, susţinerea examenului este obligatorie, neavând caracter facultativ, astfel cum motivează reclamantul în recursul său, împrejurare în raport cu care sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Galaţi este legală şi temeinică.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.C., împotriva sentinţei civile nr. 194/F din 22 decembrie 2003, a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1119/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1123/2005. Contencios. Anulare Ordin I.G.P.F.... → |
|---|
