ICCJ. Decizia nr. 1134/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1134/2005
Dosar nr. 4684/2004
Şedinţa publică din 22 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, la data de 8 decembrie 2003, reclamantul P.O. a chemat în judecată Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, solicitând anularea hotărârii nr. 8745/8085 din 24 octombrie 2003.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000, fiind refugiat din Oradea, la Sibiu, în perioada 1940 - 1945.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 294 din 16 februarie 2004, a admis acţiunea formulată de reclamantul P.O. A anulat hotărârea nr. 8745/8085 din 24 octombrie 2003 şi a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului, drepturile de lege.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că din probele administrate a rezultat că reclamantul a fost refugiat din Oradea, în perioada 2 noiembrie 1940 - 6 martie 1945, fiind dovedită persecuţia etnică prevăzută de art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Astfel, s-au depus înscrisuri la dosarul cauzei, respectiv adresa eliberată de Arhivele Naţionale - Direcţia Bihor, din care rezultă că tatăl reclamantului s-a refugiat din Oradea, în Sibiu şi fişa şcolară a reclamantului, potrivit căreia a absolvit clasele I şi a II-a Liceu (anii 1940 - 1941 şi 1941 - 1942), la Sibiu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că până la emiterea hotărârii contestate, reclamantul nu a făcut dovada perioadei exacte de refugiu, aceste acte urmând a fi depuse odată cu cererea solicitantului.
Având în vedere aceste aspecte, s-a susţinut că actul administrativ este dedus judecăţii, în scopul verificării corectitudinii şi legalităţii acestuia, acţiunea în contencios neavând rolul unei acţiuni în constatarea drepturilor.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice.
Dovedirea situaţiilor prevăzute mai sus se face de persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
În cauză, reclamantul a depus înscrisuri (documente oficiale şi acte private), care fac dovada persecuţiei etnice a reclamantului, în perioada 2 noiembrie 1940 - 6 martie 1945.
Astfel, din adresa nr. C/2618 din 28 mai 2003, eliberată de Direcţia judeţului Bihor a Arhivelor Naţionale, rezultă că tatăl reclamantului s-a refugiat din Oradea, la Sibiu, conform evidenţei, începând cu 2 noiembrie 1940.
Acest înscris oficial se coroborează cu foile matricole ale reclamantului care-l atestă pe acesta în anii şcolari 1940 - 1941; 1941 - 1942, elev la Liceul „Gelu Lazăr" Sibiu, precum şi cu Monografia Liceului „Emanuil Gojdu", care atestă că P.A., tatăl reclamantului, a fost profesor de limba română şi religie la acest liceu, în perioada anilor şcolari 1945 - 1949.
Se constată, aşadar, că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, motiv pentru care se va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 294 din 16 februarie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1133/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1135/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
