ICCJ. Decizia nr. 1176/2005. Contencios. Anulare decizie D.G.F.P. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1176/2005
Dosar nr. 7707/2004
Şedinţa publică din 23 februarie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 2150/2004 şi completată ulterior, B.I., în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş, Autoritatea Naţională de Control, Garda Financiară - Comisariatul General şi Garda Financiară - Comisariatul Regional Timiş, a solicitat anularea deciziei nr. 42 din 28 ianuarie 2004 şi a adresei nr. 6854 din 9 februarie 2004, emise de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş, reintegrarea în funcţia publică de comisar superior clasa I, în cadrul Gărzii Financiare Timiş, cu plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate, precum şi toate celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în funcţia publică deţinută anterior.
A solicitat şi anularea actelor administrative care au stat la baza emiterii deciziei contestate, a Protocolului nr. 615369 - 104/2003, obligarea pârâtelor la încheierea convenţiei tripartite, vizând reintegrarea în funcţie, respectiv a transferului, precum şi daune morale în sumă de 500 milioane lei.
Curtea de apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 362 din 9 iulie 2004, a respins excepţia necompetenţei materiale a instanţei, în soluţionarea cauzei, a tardivităţii introducerii acţiunii şi lipsei calităţii procesuale pasive, ridicate de pârâtele Autoritatea Naţională de Control, Garda Financiară - Comisariatul Regional Timiş şi Garda Financiară - Comisariatul General.
A admis acţiunea în parte, a anulat Decizia nr. 42 din 28 ianuarie 2004, emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi răspunsul aceleiaşi pârâte, nr. 6854 din 9 februarie 2004 şi a restabilit situaţia anterioară, prin menţinerea încadrării reclamantului în funcţia de comisar superior clasa I, la Garda Financiară - Comisariatul Regional Timiş, cu obligarea pârâtelor Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş şi Comisariatul Regional Timiş, la plata despăgubirilor echivalente diferenţelor de salarii rezultate din drepturile cuvenite pentru funcţia deţinută anterior şi cele încasate în funcţia pe care a fost trecut prin Decizia atacată, până la data preluării efective a funcţiei avute.
A respins celelalte cereri din acţiune.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că actele administrative aparţinând pârâtei Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş sunt nelegale, aduc atingere unui drept legitim al reclamantului, astfel că le-a anulat şi a dispus restabilirea situaţiei anterioare, prin menţinerea încadrării reclamantului în funcţia avută, de comisar superior clasa I şi obligarea pârâtelor, până la data preluării efective a funcţiei avute de reclamant, la plata despăgubirilor echivalente diferenţelor de salariu, dintre cele încasate şi cele cuvenite pentru funcţia deţinută anterior.
Considerând hotărârea nelegală, pârâţii au declarat recurs.
Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş, în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice, solicită suspendarea executării sentinţei nr. 362/2004, a Curţii de Apel Timişoara, până la soluţionarea recursului, admiterea recursului, modificarea sentinţei şi pe fond, respingerea acţiunii formulate de B.I.
În drept îşi întemeiază recursul, pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. (hotărârea este lipsită de temei legal).
În esenţă, se susţine că, în urma restructurării, reclamantul a fost încadrat pe un post echivalent, cu păstrarea drepturilor sale, nu i s-a produs un prejudiciu, actele contestate fiind legale.
Greşit a fost obligată la plata despăgubirilor echivalente diferenţelor de salariu, pentru că reclamantul nu s-a prezentat la noul loc de muncă, iar mutarea s-a făcut cu păstrarea drepturilor salariale.
Garda Financiară - Comisariatul Regional Timiş susţine că în mod greşit instanţa a respins excepţiile: necompetenţei materiale a curţii de apel, de a soluţiona cauza, lipsa de calitate procesuală pasivă şi tardivitatea cererii de completare a acţiunii. Pe fondul cauzei, susţine că, în urma reorganizării Gărzii Financiare, ca urmare a OUG nr. 91/2003, structura sa are un număr mai mic de angajaţi.
Personalul său a fost creat prin preluarea prin transfer în interesul serviciului, reclamantul a rămas în Ministerul Finanţelor, unde i s-a asigurat un post corespunzător pregătirii sale, păstrându-i-se în acelaşi timp, toate drepturile salariale.
O altă critică din recurs priveşte încheierea din 27 aprilie 2004, prin care s-a dispus suspendarea actelor contestate, în sensul că cererea trebuia respinsă, ca nefiind întrunite cerinţele art. 9 din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ.
Garda Financiară - Comisariatul General arată că în mod greşit i s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, iar pe fond, susţine că reclamantului, în urma restructurării, nu i s-a produs nici un prejudiciu, actele contestate fiind legale.
Autoritatea Naţională de Control solicită suspendarea executării hotărârii recurate, conform art. 300 alin. (2) C. proc. civ., admiterea recursului, casarea sentinţei şi în fond, respingerea acţiunii.
În mod greşit instanţa a respins excepţiile: necompetenţa materială a curţii de apel, lipsa de calitate procesuală pasivă şi tardivitatea completării acţiunii.
Pe fondul cauzei, se susţine că au fost respectate dispoziţiile legale, actele contestate sunt legale, existând acordul reclamantului, la mutare.
În mod greşit s-a admis cererea de suspendare a executării actelor contestate, nefiind întrunite cerinţele art. 9 din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ.
Examinând cauza, în raport cu motivele invocate şi având în vedere şi dispoziţiile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea reţine că recursurile sunt fondate, potrivit celor ce se vor arăta.
Cererea din două recursuri, de suspendare a executării hotărârii recurate, în condiţiile art. 300 alin. (2) C. proc. civ., prin soluţionarea de faţă, a rămas fără obiect. De altfel, una din recurente - Autoritatea de Control, prin adresa nr. 36 din 10 ianuarie 2005, a declarat că renunţă la judecarea ei, cerere de care instanţa a luat act.
Pe acelaşi considerent a rămas fără obiect, şi motivul de recurs privind nelegalitatea încheierii din 27 aprilie 2004, a Curţii de Apel Timişoara, prin care s-a admis cererea de suspendare a executării actelor contestate în baza art. 9 din Legea nr. 29/1990, până la judecarea acţiunii.
Excepţia de necompetenţă materială a curţii de apel în soluţionarea cauzei, în mod justificat a fost respinsă de instanţă, întrucât reclamantul este funcţionar public, se contestă acte emise de autorităţi publice, care au la baza protocolul dintre Ministerul Finanţelor Publice şi Agenţia Naţională de Control, astfel că sunt aplicabile dispoziţiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
Este real că Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcţionarilor publici, are prevederi exprese referitoare la naşterea, exercitarea şi încetarea raporturilor de serviciu, printre care nu intră modificarea contractului de muncă prin mutarea funcţionarului în alt loc de muncă, dar aceasta nu atrage competenţa tribunalului în jurisdicţia muncii.
Din dispoziţiile art. 2 alin. (1), raportat la art. 5 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, rezultă că în concepţia acestui act normativ, sunt funcţionari publici, toate persoanele numite în condiţiile legii, în funcţia publică.
Reclamantul este funcţionar public, actele contestate sunt emise de autorităţi publice, sunt acte administrative şi se referă la exercitarea şi încetarea raporturilor de serviciu, iar competenţa de soluţionare a cauzei, aparţine curţii de apel.
Pârâtele-recurente Garda Financiară - Comisariatul Regional Timiş, Garda Financiară - Comisariatul General şi Autoritatea Naţională de Control, au calitate procesuală pasivă, deoarece actele administrative atacate emană şi de la aceste autorităţi, Garda Financiară fiind parte în raporturile de muncă puse în discuţie.
Legal a procedat instanţa, şi când a respins excepţia de tardivitate a formulării acţiunii, întrucât de la data aducerii la cunoştinţa reclamantului, a deciziei atacate, până la data formulării acţiunii în justiţie, nu s-a depăşit termenul de 30 de zile prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ.
Nici susţinerea făcută în recurs, în sensul că este vorba de tardivitatea cererii de completare a acţiunii, nu poate fi primită, întrucât precizarea de acţiune a fost făcută la un termen la care părţile nu puteau pune concluzii pe fond, se discuta stabilirea cadrului procesual.
Din actele dosarului rezultă că reclamantul a funcţionat în calitate de comisar superior clasa I, în cadrul Gărzii Financiare Timiş, fiind funcţionar public.
În urma intrării în vigoare a OUG nr. 91/2003 privind reorganizarea Gărzii Financiare, în subordinea Autorităţii de Control, reclamantul a făcut parte dintre cele 400 persoane rămase la Ministerul Finanţelor Publice, fiind mutat într-una din unităţile teritoriale, respectiv la Direcţia Controlului Fiscal - Serviciul de Investigaţii Fiscale, conform art. 13 alin. (1) şi art. 85 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, modificată şi Protocolului nr. 615639/104220/2003, încheiat între Ministerul Finanţelor şi Autoritatea Naţională de Control.
La mutarea făcută, nu au fost respectate dispoziţiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, respectiv prevederile art. 85, astfel cum a fost modificate prin Legea nr. 161/2003, cerinţa acordului persoanei vizate, scris şi aprobat de conducătorul instituţiei în care îşi desfăşoară activitatea funcţionarul public.
Existenţa semnăturii, numai a comisarului şef de secţie şi un acord pentru un serviciu care nu exista la acea dată, ca dovadă este repartizarea reclamantului la serviciul control fiscal 02, au fost reţinute justificat că nu îndeplinesc condiţiile legale şi s-a dispus corect anularea actelor administrative contestate şi restabilirea situaţiei anterioare, prin menţinerea încadrării reclamantului, în funcţia de comisar superior clasa I, la Garda Financiară - Comisariatul Regional Timiş.
Măsura mutării reclamantului s-a făcut cu păstrarea drepturilor sale, astfel că apare nelegală, măsura dispusă de instanţă, de obligare a pârâtelor Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş şi Comisariatului Regional Timiş, la plata despăgubirilor echivalente diferenţelor de salariu rezultate din drepturile cuvenite pentru funcţia deţinută anterior şi cele încasate în funcţia pe care a fost trecut prin Decizia atacată, până la data preluării efective a funcţiei avute.
În consecinţă, se vor admite recursurile şi se va modifica sentinţa, în sensul înlăturării obligaţiei pârâţilor, la despăgubirile echivalente diferenţelor de salariu, menţinându-se celelalte dispoziţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş, în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Comisariatul Regional al Gărzii Financiare Timiş, Comisariatul General al Gărzii Financiare Bucureşti şi Autoritatea Naţională de Control, împotriva sentinţei civile nr. 362 din 9 iulie 2004, a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că înlătură obligaţia pârâtelor la despăgubirile echivalente diferenţelor de salariu, rezultate din drepturile cuvenite pentru funcţia deţinută anterior şi cele încasate în funcţia în care a fost trecut prin Decizia atacată.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1173/2005. Contencios. Anulare parţială a... | ICCJ. Decizia nr. 1177/2005. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
