ICCJ. Decizia nr. 119/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 119/2005
Dosar nr. 5289/2004
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 181/CA din 8 martie 2004, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de B.A., în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Bihor, a anulat hotărârea acesteia, nr. 6242 din 30 ianuarie 2004 şi a obligat pe pârâtă să recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, pentru perioada mai 1943 - 6 martie 1945.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că mama reclamantei, C.M., figurează în tabloul refugiaţilor din perioada ianuarie 1943, din Ardealul de Nord, localitatea Ponoare, la Beiuş aşa încât, reclamanta, născută în perioada de refugiu (la 12 aprilie 1943), beneficiază de prevederile art. 1 lit. c) din actul normativ mai sus menţionat.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Bihor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, conform art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În acest sens, prin motivele depuse la dosar, recurenta susţine că instanţa de fond, în mod nejustificat, a reţinut că intimata-reclamantă îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, deoarece nu a făcut dovada persecuţiei etnice şi nici că s-a aflat în situaţia de strămutat într-o altă localitate sau de refugiat.
Recursul este întemeiat.
Prin art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, „Beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, după cum urmează (..) lit. c) a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate".
Potrivit art. 61 din ordonanţă s-a stabilit că „Dovedirea situaţiilor prevăzute la art. 1, se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege".
În cauză, rezultă din certificatul de naştere şi din buletinul de identitate ale intimatei că aceasta s-a născut la data de 12 aprilie 1943 în localitatea Ponoare, judeţul Bihor, din părinţii C.I. şi C.M., iar din tabloul refugiaţilor stabiliţi la Beiuş, venind din localitatea Ponoare, în perioada 1 - 31 ianuarie 1943, că mama intimatei şi alte trei persoane s-au aflat în această situaţie.
În legătură cu refugiul intimatei-reclamante şi al mamei sale, martorii L.A. şi M.G. au menţionat în declaraţiile notariale, că acesta s-a produs în luna mai 1943 şi a durat până în luna aprilie 1945. Ei nu au precizat dacă s-au aflat în aceeaşi situaţie cu intimata şi nu au invocat nici alte împrejurări care să le facă afirmaţiile credibile, cu toate că respectivele afirmaţii contrazic datele din actele oficiale privitoare la anul, luna, ziua şi locul naşterii reclamantei.
Curtea reţine, însă, că în perioada în discuţie, în cazul în care mama intimatei-reclamante ar fi avut de suferit persecuţii din motive etnice în localitatea Ponoare, aflată sub administraţie ungară, după Dictatul de la Viena, nu ar fi revenit în această localitate, pentru a naşte şi apoi, să plece din nou în refugiu. Pe de altă parte, autorităţile ungare de ocupaţie nu ar fi permis circulaţia nestingherită de o parte şi de alta a graniţei creată după cedarea Ardealului de Nord, a persoanelor refugiate.
Pentru considerentele prezentate, constatându-se că reclamanta nu a dovedit că s-a aflat în vreuna din situaţiile de persecuţie din motive etnice, prevăzute de art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, în temeiul art. 7 alin. (4) din acest act normativ şi art. 312 şi 314 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor, va fi casată sentinţa atacată şi pe fond, va fi respinsă acţiunea formulată de B.A., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei civile nr. 181 din 8 martie 2004, a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, casează sentinţa atacată şi pe fond, respinge acţiunea.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1177/2005. Contencios. împotriva deciziei... | ICCJ. Decizia nr. 128/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
