ICCJ. Decizia nr. 1284/2005. Contencios. Anulare H.G. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1284/2005
Dosar nr. 5555/2004
Şedinţa publică din 1 martie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 28 august 2003, reclamanta C.N.S. C.A. a chemat în judecată Guvernul României, solicitând anularea HG nr. 803/2003, privind luarea fără plată, a unor imobile din proprietatea privată a statului, în patrimoniul C.N.S.L.R. F., pentru Institutul de Educaţie şi Studii Sindicale.
În motivarea acţiunii, reclamanta arată că imobilele în cauză sunt construite exclusiv din fondurile sindicatelor şi nu fac parte din domeniul privat al statului, iar prin atribuirea lor C.N.S.L.R. F., se aduc prejudicii C.S.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 261 din 10 februarie 2004, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de pârât şi de intervenientul Ministerul Administraţiei şi Internelor şi a respins ca neîntemeiată, acţiunea reclamantei.
Împotriva acestei soluţii au declarat recurs, reclamanta C.N.S. C.A., susţinând în esenţă că instanţa a apreciat în mod greşit faptul că nu s-a diminuat patrimoniul sindical comun, că imobilele care fac obiectul HG nr. 803/2003, nu au intrat în proprietatea statului, în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituţiei, a tratatelor internaţionale şi a legilor în vigoare la data preluării lor, aşa cum prevede Legea nr. 228/1998.
De asemenea, instanţa nu s-a pronunţat în legătură cu cele trei legi succesiv ale sindicatelor: Legea nr. 52/1945, Legea nr. 54/1991 şi Legea nr. 54/2003, care conţin prevederi exprese asupra modalităţilor de transmitere a patrimoniului în caz de dizolvare.
Recursul este nefondat.
Aşa cum rezultă din nota de fundamentare a HG nr. 803/2003, regimul juridic al bunurilor fostului U.G.S.R. era al proprietăţii obşteşti, iar în prezent posesia este a C.N.S.L.R. F., pentru Institutul de Educaţie şi Studii Sindicale, iar dreptul de dispoziţii aparţin statului român.
În baza tranzacţiei încheiate la 7 noiembrie 1991, s-a stabilit de comun acord de către reclamanta S.N.S.L.R. şi C.S.I. F., asupra partajării şi obţinerii patrimoniului fostului C.C. al U.G.S.R. Prin Hotărârea nr. 19 din 19 noiembrie 1991, aceste organizaţii sindicale au convenit asupra administrării patrimoniului sindical comun.
Aşa fiind, în mod corect instanţa de fond a reţinut că reclamanta doar administrează patrimoniul sindical comun, neavând un drept de proprietate.
Hotărârea instanţei de fond fiind legală şi temeinică, recursul declarat de reclamantă se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta C.N.S. C.A., împotriva sentinţei civile nr. 261 din 10 februarie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 128/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1287/2005. Contencios. Anulare decizie şi... → |
|---|
