ICCJ. Decizia nr. 1177/2005. Contencios. împotriva deciziei Secţiei Jurisdicţionale a Curţii de Conturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1177/2005
Dosar nr. 675/2004
Şedinţa publică din 24 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 521 din 23 septembrie 2003, a secţiei jurisdicţionale a Curţii de Conturi a României, a fost respins recursul jurisdicţional formulat de Ministerul Justiţiei - Direcţia Generală a Penitenciarelor, împotriva sentinţei nr. 27 din 16 aprilie 2003, a Colegiului jurisdicţional Bucureşti, ca nefondat.
În motivarea deciziei s-a reţinut, în esenţă, că ceea ce se atacă prin contestaţia la executare, promovată la Colegiul jurisdicţional şi ulterior, pe calea recursului jurisdicţional, vizează temeinicia şi legalitatea hotărârii judecătoreşti irevocabile puse în executare. Or, o contestaţie la titlu se poate introduce numai în măsura în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu (art. 2811 C. proc. civ.), iar nu pentru anularea hotărârii judecătoreşti executorii şi obţinerea unei hotărâri contrare.
Împotriva soluţiei dată de secţia jurisdicţională, a declarat recurs, Ministerul Justiţiei - Direcţia Generală a Penitenciarelor, susţinând că este nelegală, întrucât instanţa care a pronunţat-o, a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii.
În acest sens, recurentul arată că demersul făcut pe calea contestaţiei la executare „are în vedere întinderea şi aplicarea titlului executoriu", întrucât specialiştii debitorului, refăcând întreaga evidenţă pentru perioada verificată, au ajuns la concluzia că acesta are de recuperat de la bugetul statului, suma de 2.722.031.898 lei, reprezentând diferenţa dintre T.V.A. deductibilă şi T.V.A. colectată.
Recursul este nefondat.
Din actele dosarului rezultă că prin Decizia nr. 3853 din 11 decembrie 2002, Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, a respins irevocabil recursul declarat de Ministerul Justiţiei - Direcţia Generală a Penitenciarelor, pentru Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova, împotriva deciziei nr. 110 din 2 aprilie 2002 a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională, prin care s-a dispus obligarea respectivului penitenciar, la plata către bugetul de stat, a sumei de 1.665.677.807 lei, reprezentând T.V.A., plus majorările de întârziere aferente, calculate la data de 30 martie 2000.
Contestaţia la executare formulată la 2 aprilie 2003 a fost respinsă de Colegiul jurisdicţional al Curţii de Conturi, prin sentinţa nr. 27 din 16 aprilie 2004, sentinţă menţinută de secţia jurisdicţională, prin Decizia nr. 521 din 23 septembrie 2003, prin care s-a respins ca nefondat, recursul jurisdicţional declarat de Ministerul Justiţiei - Direcţia Generală a Penitenciarelor, pentru Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova.
Ambele instanţe din structura Curţii de Conturi au reţinut în considerentele hotărârilor pronunţate, că susţinerile contestatorului, respectiv recurentului, potrivit cărora operaţiunile privind livrările de bunuri şi prestările de servicii pentru care i-a fost stabilită obligaţia bugetară de plată, nu intră în sfera de aplicare a T.V.A., constituie motive de fond care pun în discuţie hotărârea judecătorească care se execută, intrată în puterea lucrului judecat.
Într-adevăr, recurentul nu a solicitat, aşa cum pretinde, lămurirea întinderii şi aplicarea titlului executoriu, conţinutul contestaţiei adresate instanţei jurisdicţionale fiind edificator în acest sens.
Anularea actelor administrative, pentru nedatorarea T.V.A., cu motivarea că operaţiunile pentru care organele de control au stabilit obligaţia bugetară în sarcina reclamantului-recurent, nu intră în sfera de aplicare a T.V.A., a fost respinsă atât de instanţele Curţii de Conturi, cât şi de Curtea Supremă de Justiţie.
Iar invocarea pe calea contestaţiei în anulare, a unor motive referitoare la problemele de fond care să repună în discuţie hotărârea care se execută, nu poate fi primită, cum corect a reţinut secţia jurisdicţională, prin Decizia recurată [art. 399 alin. (1) C. proc. civ.].
Chiar şi în ipoteza afirmată prin motivele de recurs, că s-ar fi urmărit clarificarea „întinerii şi aplicării titlului executoriu", contestaţia la executare nu putea fi admisă, deoarece lămurirea cerută de recurent, tinde la exonerarea lui de plata T.V.A., iar nu la obţinerea executării întocmai a dispozitivului hotărârii care se execută.
În raport cu cele prezentate, recursul se priveşte ca nefondat şi, ca atare, urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Penitenciarelor, sub denumirea actuală de Administraţia Naţională a Penitenciarelor, pentru Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova, împotriva deciziei nr. 521 din 23 septembrie 2003, a secţiei jurisdicţionale a Curţii de Conturi, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1176/2005. Contencios. Anulare decizie... | ICCJ. Decizia nr. 119/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
