ICCJ. Decizia nr. 128/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 128/2005
Dosar nr. 5484/2004
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 20 februarie 2004, reclamanta R.L. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Timiş, modificarea hotărârii nr. 500/1 din 7 octombrie 2002, emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de beneficiară a drepturilor acordate de Legea nr. 189/2000, cu începere de la data de 1 noiembrie 2000, şi nu de la 1 septembrie 2002, cum s-a stabilit prin hotărârea contestată.
Prin sentinţa civilă nr. 151 din 16 martie 2004, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins ca tardiv formulată, acţiunea reclamantei, reţinând că, faţă de data la care a fost emisă hotărârea Casei Judeţene de Pensii Timiş, 7 octombrie 2002, contestarea acesteia s-a făcut cu mult peste termenul de 30 de zile de la comunicare, prevăzut de art. 7 pct. 4 din Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat recurs, reclamanta, susţinând că nu a avut cunoştinţă de prevederile legale privitoare la termenul de contestare în instanţă, a hotărârii emise de Casa Judeţeană de Pensii Timiş.
Recursul este neîntemeiat şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente.
Instanţa de fond a apreciat în mod corect tardivitatea acţiunii recurentei-reclamante, în condiţiile în care termenul de contestare a hotărârii emise de intimata-pârâtă este, potrivit art. 7 pct. 4 din Legea nr. 189/2000, de 30 de zile de la comunicare, iar între momentul comunicării, 28 octombrie 2002 şi momentul înregistrării contestaţiei, 20 februarie 2004, a trecut aproape un an şi jumătate, cu mult peste termenul de 30 de zile prevăzut de lege.
Faţă de aceste considerente şi cum recurenta nu poate invoca în propriul beneficiu, necunoaşterea legii, Curtea va respinge ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de R.L. împotriva sentinţei civile nr. 151 din 16 martie 2004, a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 119/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1284/2005. Contencios. Anulare H.G. Recurs → |
|---|
