ICCJ. Decizia nr. 1179/2005. Contencios. împotriva deciziei Secţiei Jurisdicţionale a Curţii de Conturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1179/2005
Dosar nr. 680/2004
Şedinţa publică din 24 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi Bucureşti, prin sesizarea nr. 9262/43D/2002 din 8 iulie 2002, către Colegiul jurisdicţional al Camerei de Conturi Bucureşti, a solicitat obligarea R.T.F. Bucureşti, la plata sumei de 9.258.157.667 lei, reprezentând contribuţie la Fondul asigurărilor sociale de sănătate, datorată în perioada 1 ianuarie 1999 - 30 aprilie 2002, plus suma de 1.525.470.954 lei, cu titlu de majorări de întârziere şi suma de 199.293.268 lei, cu titlu de penalităţi.
Colegiul jurisdicţional al municipiului Bucureşti, prin sentinţa nr. 39 din 19 februarie 2003, a admis actul de sesizare, obligând S.N. T.F.C., la plata sumelor menţionate în sesizare, plus majorări de întârziere şi penalităţi, ce se vor calcula de la 24 mai 2002 şi până la data achitării întregului debit, s-a constatat recuperată suma de 2.669.527.060 lei, a fost obligată pârâta, la plata sumei de 600.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată şi au fost menţinute măsurile asiguratorii dispuse anterior.
Recursul jurisdicţional declarat de pârâtă împotriva sentinţei, a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 517 din 19 septembrie 2003, pronunţată de Curtea de Conturi, secţia jurisdicţională.
S.N. T.F.C. SA a declarat recurs împotriva deciziei nr. 517/2003, susţinând că este neîntemeiată obligarea sa la plata penalităţilor şi majorărilor de întârziere, deoarece întârzierea la plată a obligaţiei principale s-a datorat unor cauze care nu-i pot fi imputate, şi anume, pentru că nu a primit subvenţii de la buget pentru acoperirea diferenţelor de tarif la unele categorii de călători şi pentru că nu a primit în totalitate sumele reprezentând T.V.A. de rambursat.
Recursul este nefondat.
Pentru neplata la timp a obligaţiilor legale la Fondul asigurărilor sociale de sănătate, recurentei i s-au calculat penalităţi şi majorări de întârziere, în baza prevederilor art. 13 din OG nr. 11/1996, modificată şi completată.
Este irelevant faptul că întârzierea la plată s-a datorat neprimirii subvenţiilor de la buget sau a T.V.A. ce trebuia să-i fie rambursată, deoarece obligaţia de plată a acestora are caracter obiectiv, aşa cum corect reţine şi secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, datorându-se indiferent de cauzele pentru care nu s-a făcut plata la timp sau s-a produs cu întârziere.
Bineînţeles, recurenta poate solicita acordarea unor facilităţi la plata acestor obligaţii sau scutirea de la plată, dar o astfel de solicitare se poate face numai către organul administrativ abilitat în acest sens.
Însă, în cauza de faţă, instanţa nu poate proceda în acest fel, ţinându-se cont că nu are o astfel de competenţă, iar din probele dosarului rezultă că a existat debitul pentru care s-au calculat penalităţile şi majorările de întârziere şi acestea s-au stabilit corect.
Astfel fiind, în temeiul art. 299 şi 312 C. proc. civ., se va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.N. T.F.C. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 517 din 19 septembrie 2003, a secţiei jurisdicţionale a Curţii de Conturi, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1172/2005. Contencios. Contestaţie în... | ICCJ. Decizia nr. 1180/2005. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
