ICCJ. Decizia nr. 1184/2005. Contencios. Anulare parţială notă de constatare C.A.S. Dolj. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1184/2005
Dosar nr. 6957/2004
Şedinţa publică din 24 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 137, pronunţată la data de 12 martie 2004, în dosarul nr. 92/A/2004, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, judecând după casare cu reţinere, a respins acţiunea formulată de reclamantul Spitalul Orăşenesc Filiaşi care, în contradictoriu cu C.A.S. Dolj, a cerut anularea parţială a notei de constatare de audit nr. 18449 din 1 noiembrie 2002.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin nota de constatare nr. 18449 din 1 noiembrie 2002, Serviciul de audit intern şi control al C.A.S. Dolj a dispus reţinerea sumei de 272.397.404 lei, reprezentând contravaloarea unor servicii medicale spitaliceşti anulate, drepturi salariale acordate nelegal, depăşirea cheltuielilor pentru convorbiri telefonice, contravaloarea unor alimente consumate nejustificat, penalităţilor aferente.
Prin Decizia nr. 22466 din 13 decembrie 2002, C.A.S. Dolj a respins contestaţia formulată de Centrul de Sănătate Melineşti, menţinând măsurile stabilite prin nota de constatare nr. 18449 din 1 noiembrie 2002.
Împotriva acestei decizii a formulat acţiune, Centrul de Sănătate Melineşti, soluţionată de Tribunalul Dolj, prin sentinţa civilă nr. 288 din 9 aprilie 2003, care a fost casată prin Decizia nr. 782 din 7 octombrie 2003, de secţia de contencios administrativ a Curţii de Apel Craiova care a reţinut cauza, pentru rejudecare.
Rejudecând, secţia de contencios administrativ a respins acţiunea, cu motivarea că organul de control şi audit intern a stabilit în mod corect plata nelegală a sumelor contestate.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs, Spitalul Orăşenesc Filiaşi, succesorul Centrului de Sănătate Melineşti, susţinând în esenţă, următoarele:
1. în privinţa drepturilor salariale acordate dr. M.A., în perioada 18 noiembrie 2001 - 19 iunie 2002, în mod greşit a reţinut instanţa de fond, că au fost încălcate prevederile Legii nr. 145/1977;
2. în ceea ce priveşte drepturile salariale, în sumă de 48.304.612 lei, acordate personalului medical de la Centrul de Sănătate Melineşti, în mod greşit a reţinut instanţa că nu s-a efectuat activitatea, pentru că nu a fost semnată condica de prezenţă;
3. în privinţa sumei de 34.620.361 lei, reprezentând drepturile salariale acordate dr. S.A., în mod greşit a reţinut instanţa de fond, că acesta nu ar fi avut un program zilnic complet;
4. în privinţa reţinerii sumei de 77.499.100 lei, în mod greşit a reţinut instanţa, că această sumă a fost plătită nelegal dr. K.A., care a avut aprobarea Direcţiei de Sănătate Publică Olt, să participe 2 zile pe săptămână la perfecţionarea pregătirii profesionale.
Recursul este nefondat.
1. În ceea ce priveşte prima critică, instanţa de fond a reţinut în mod corect că salarizarea dr. M.A. s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 4 din Legea nr. 74/1995, republicată, deoarece, începând cu data de 18 noiembrie 2001, autorizaţia de liberă practică a acesteia a expirat, acreditarea prevăzută de art. 31 şi 36 din Legea nr. 145/1997, putând fi dată legal, numai cu condiţia deţinerii autorizaţiei de liberă practică.
2. În ceea ce priveşte a doua critică, referitoare la imputarea sumei de 48.304.612 lei, reprezentând drepturi salariale plătite personalului medical, care nu a făcut dovada prezenţei la serviciu, instanţa de fond a reţinut în mod corect că dovada prezenţei la serviciu nu se poate face cu martori, ci, potrivit pct. 6 din Normele generale de organizare şi funcţionare a unităţilor sanitare şi art. 5 din Cap. IV din R.O.I al Centrului de Sănătate Melineşti, evidenţa şi prezenţa se face pe baza condicii de prezenţă, fiind obligatorie semnarea acesteia, zilnic, la începerea programului şi la terminarea acestuia.
3. Referitor la a treia critică, rezultă că instanţa de fond a reţinut în mod corect că dr. S.A. a primit drepturi salariale calculate pentru un program de 7 ore zilnic, deşi pontajul era făcut pentru un program zilnic de 6 ore.
4. În ceea ce priveşte ultima critică, rezultă că instanţa de fond a reţinut corect că dr. K.A. a fost salarizat nelegal de către Centrul de Sănătate Melineşti, şi pentru cele două zile pe săptămână în care îşi desfăşura activitatea la Spitalul de Urgenţă Craiova.
Or, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 14/1991, a salarizării, în vigoare la data respectivă, orice persoană are dreptul la un salariu pentru muncă prestată în condiţiile contractului de muncă, iar dr. K.A. nu a prestat muncă în zilele respective, în favoarea Centrului de Sănătate Melineşti.
În concluzie, pentru considerentul de mai sus, rezultă că motivele de recurs sunt nefondate, soluţia instanţei de fond şi actul administrativ contestat fiind legale şi temeinice, urmând ca recursul să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Spitalul Orăşenesc Filiaşi, judeţul Dolj, împotriva sentinţei civile nr. 137 din 12 martie 2004, a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1183/2005. Contencios. Refuz recunoaştere... | ICCJ. Decizia nr. 1186/2005. Contencios. La încheiere... → |
|---|
