ICCJ. Decizia nr. 1181/2005. ContenciosŞI FISCAL. Anulare Ordin emis de Consiliul Concurenţei. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIVŞI FISCAL
Decizia nr. 1181/2005
Dosar nr. 6920/2004
Şedinţa publică din 24 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 658 din 6 aprilie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată, acţiunea Asociaţiei C.M., formulate împotriva Consiliului Concurenţei, pentru anularea Ordinului emis de această autoritate, sub nr. 16 din 11 martie 2003.
În motivare s-a reţinut, în esenţă, că actul administrativ atacat, prin care preşedintele Consiliului Concurenţei a dispus punerea în aplicare a Instrucţiunilor privind ajutorul de stat şi capitalul de risc, este legal, fiind emis în temeiul art. 28 alin. (1) din Legea nr. 21/1996 şi al art. 22 alin. (1) din Legea nr. 143/1999, pentru armonizarea legislaţiei româneşti cu dreptul comunitar în materia concurenţei, potrivit Comunicării Comisiei, nr. 2001/C/235/2003 privind ajutorul de stat şi capitalul de risc.
Nemulţumirea reclamantei pentru neincluderea cooperaţiei meşteşugăreşti, printre categoriile de beneficiari ai Ordinului nr. 16 din 11 martie 2003, al Consiliului Concurenţei, a fost considerată de instanţa de fond, ca nejustificată, întrucât sectorul cooperatist este distinct de sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii şi poate avea strategii diferite de dezvoltare, iar pe de altă parte, statul este acela care, prin organele sale, stabileşte măsurile de sprijinire, în anumite perioade, a unor domenii de activitate sau a unor categorii de întreprinzători sau investitori, în funcţie de contextul economic şi social.
În raport cu aceste considerente, instanţa de fond a constatat că ordinul atacat nu vatămă un drept recunoscut de lege sau un interes legitim al reclamantei, în sensul art. 1 din Legea nr. 29/1990 şi al art. 52 din Constituţia României.
Împotriva sentinţei, Asociaţia C.M. a declarat recurs, susţinând că este netemeinică şi nelegală, întrucât se fundamentează pe considerente eronate şi ignoră definiţia dată întreprinderilor mici şi mijlocii, prin Recomandarea Comisiei Europene nr. 96/280/CE, precum şi Legea nr. 143/1999, care prevede asigurarea unui mediu concurenţial normal, prin acordarea „de orice sprijin, indiferent de formă, din surse de stat".
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 29/1990, în vigoare la data promovării acţiunii, modificat implicit prin art. 52 din Constituţia revizuită, orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată într-un drept al său recunoscut de lege ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept sau interes legitim, se poate adresa instanţei competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Or, în cauză, prin ordinul atacat, emis de preşedintele Consiliului Concurenţei, reclamanta-recurentă nu a fost vătămată într-un drept propriu recunoscut de lege sau într-un interes legitim, cum corect a constatat şi instanţa de fond.
Ordinul în discuţie şi Instrucţiunile aprobate prin acesta conţin prevederi în sensul recomandărilor Comisiei Europene, privitoare la ajutorul de stat în domeniul capitalului de risc.
Prin aceste acte, Consiliul Concurenţei nu acordă ajutor de stat, Decizia pentru acordarea unui astfel de ajutor aparţinând exclusiv furnizorului, în condiţiile Legii nr. 143/1999 şi nici nu defineşte sfera beneficiarilor ajutorului de stat.
Faptul că în textul Instrucţiunilor se foloseşte noţiunea „întreprinderi mici şi mijlocii", care nu concordă, conceptual, cu aceea a agenţilor economici organizaţi în baza Legii nr. 133/1999 (în prezent Legea nr. 346/2004) privind stimularea întreprinderilor mici şi mijlocii, nu înseamnă că unităţile cooperaţiei meşteşugăreşti sunt înlăturate din categoria beneficiarilor ajutorului de stat, sub forma capitalului de risc, dacă ele întrunesc condiţiile pentru a fi tratate ca microîntreprinderi, întreprinderi mici sau mijlocii şi sunt îndeplinite criteriile şi cerinţele pentru acest tip de ajutor de stat.
Aşa fiind, reclamanta-recurentă nu a făcut dovada că prin actul administrativ atacat a fost vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, încât soluţia dată de instanţa de fond, de respingere a acţiunii, este legală şi temeinică.
În concluzie, în raport cu cele prezentate, recursul se priveşte ca nefondat şi, ca atare, urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Asociaţia C.M. împotriva sentinţei civile nr. 658 din 6 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1180/2005. Contencios. împotriva deciziei... | ICCJ. Decizia nr. 1183/2005. Contencios. Refuz recunoaştere... → |
|---|
