ICCJ. Decizia nr. 1191/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1191/2005
Dosar nr. 6944/2004
Şedinţa publică din 24 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul V.G. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Dolj - Comisia de aplicare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, solicitând instanţei, ca în contradictoriu cu pârâta, să dispună anularea hotărârii nr. 1054 din 10 februarie 2003 şi să constate că în perioada 10 septembrie 1940 - 6 martie 1945 beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în perioada de mai sus, împreună cu părinţii săi, a fost obligat să se refugieze din calea armatelor sovietice care au ocupat teritoriile în care au locuit.
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 76 din 19 februarie 2004, a admis acţiunea reclamantului, dispunând anularea hotărârii nr. 1054 din 10 februarie 2003 şi constatând că acesta beneficiază de prevederile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 189/2000, în perioada 16 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că „persecuţia se încadrează în dispoziţiile art. 1 din OG nr. 105/1999, modificată prin Legea nr. 189/2000".
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Dolj, susţinând, în esenţă, că în speţă nu există temei legal pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, întrucât în perioada 22 iunie 1941 - martie 1944, aceste teritorii s-au aflat sub administraţia statului român.
Recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că reclamantul, împreună cu familia acestuia, s-a refugiat, începând cu anul 1940 din Tighina (Basarabia), la Botoşani, pentru ca apoi, urmare a măsurilor dispuse de autorităţile acelor vremuri din Botoşani, să fie mutaţi forţat în Tighina, tatăl său fiind cadru didactic. Din declaraţiile martorilor rezultă că reclamantul a fost refugiat şi în anul 1944 (martie), în satul Săliştea - Sibiu, de unde, împreună cu toată populaţia din localitate, au fost evacuaţi în anul 1944 (septembrie), din motive militaro-strategice, la Craiova.
Din cele relatate, rezultă fără putinţă de tăgadă, că reclamantul are calitate de refugiat şi i se pot acorda drepturile prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 189/2000, de aprobare a OG nr. 105/1999, însă nu pe toată perioada, respectiv 16 septembrie 1940 - 6 martie 1945, aşa cum greşit a reţinut instanţa de fond, urmând să se scoată din durata refugiului, perioada 1 iulie 1941 - 15 martie 1944.
Soluţia urmează a fi aceasta, deoarece în perioada 22 iunie 1941 - martie 1944, Basarabia s-a aflat sub administraţie românească, neexistând temei legal pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În acest sens, merită a fi menţionată şi opinia Institutului de Istorie „Nicolae Iorga", potrivit căruia, refugieri de persoane din Basarabia şi Bucovina de Nord s-au făcut în intervalul 26 iunie 1940 - 22 iunie 1941. După această perioadă, cele două teritorii au fost integrate din nou României, fiind parte a statului român. Această situaţia s-a perpetuat până la începutul anului 1944, când în condiţiile avansării trupelor ruseşti, „cele două teritorii au fost din nou ocupate de către fosta U.R.S.S."
În consecinţă, recursul urmează a fi admis şi sentinţa atacată, modificată, prin scoaterea din durata refugiului, a perioadei 1 iulie 1941 - 15 martie 1944.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Dolj împotriva sentinţei civile nr. 76 din 19 februarie 2004, a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că scoate din durata refugiului, perioada 1 iulie 1941 - 15 martie 1944.
Menţine celelalte dispoziţii.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1190/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1192/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
