ICCJ. Decizia nr. 1186/2005. Contencios. La încheiere (declinare de competenţă). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1186/2005
Dosar nr. 7727/2004
Şedinţa publică din 24 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 841 din 22 iunie 2004, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de M.T., în contradictoriu cu Casa de Asigurări a Avocaţilor din România, în favoarea Tribunalului Bucureşti.
În motivare, instanţa a reţinut că potrivit art. 134 din Statutul Casei de Asigurări a Avocaţilor şi art. 155 din Legea nr. 19/2000, privind sistemul public de pensii, competenţa materială de soluţionare a litigiilor privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale aparţine tribunalelor, iar sub aspect teritorial, art. 138 alin. (1) din acelaşi statut, a reglementat în acord cu prevederile art. 12 pct. 6 din OUG nr. 221/2000, competenţa instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.
Împotriva încheierii, reclamantul a declarat recurs, susţinând că este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea prevederilor art. 12 pct. 6 din OUG nr. 221/2000 şi a art. 8 şi 12 C. proc. civ.
În acest sens, prin motivele depuse la dosar, recurentul arată că art. 138 (fost 134) din Statutul Casei de Asigurări a Avocaţilor, stabileşte în alin. (2), că prevederile referitoare la „jurisdicţia asigurărilor sociale, se completează cu dispoziţiilor Codului de procedură civilă şi Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească", încât, în absenţa unei legi speciale care să reglementeze competenţa în litigiile dintre avocaţi şi Casa de Asigurări, prioritate au art. 8 şi 12 C. proc. civ.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 12 pct. 6 din OUG nr. 221/2000, aprobată prin Legea nr. 452/2001, „jurisdicţia sistemului prevăzut la art. 1, se realizează în condiţiile prevăzute de lege şi de Statutul Casei de Asigurări a Avocaţilor", iar potrivit art. 138 alin. (1) din Statut: „jurisdicţia sistemului autonom de asigurări sociale pentru avocaţi, se realizează prin instanţele competente de la domiciliul pârâtului".
Reglementată astfel, competenţa teritorială în materia litigiilor din sistemul autonom de asigurări sociale pentru avocaţi, respectă regula de drept comun înscrisă în art. 7 C. proc. civ., conform căreia cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanţa sediului ei principal.
Iar Casa de Asigurări a Avocaţilor este, aşa cum este definită de art. 1 din statut, persoană publică de drept privat, şi nu casă autonomă, în sensul art. 8 C. proc. civ.
Acest text de lege la care se referă recurentul, prevede un caz de competenţă teritorială alternativă, când, în adevăr, reclamantul are, conform art. 12 din acelaşi cod, alegerea între mai multe instanţe competente.
Dar, în cauza de faţă, nu există competenţă teritorială alternativă, ci, dimpotrivă, exclusivă, în favoarea instanţei de la imobilul pârâtului, astfel cum rezultă fără echivoc din art. 12 pct. 6 din OUG nr. 221/2000 şi art. 138 alin. (1) din Statutul Casei de Asigurări a Avocaţilor.
În consecinţă, în raport cu cele anterior prezentate, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.T., împotriva încheierii nr. 841 din 22 iunie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1184/2005. Contencios. Anulare parţială... | ICCJ. Decizia nr. 1187/2005. Contencios. Anularea măsurii de... → |
|---|
