ICCJ. Decizia nr. 1187/2005. Contencios. Anularea măsurii de suspendare a dreptului de a călători în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1187/2005
Dosar nr. 8284/2004
Şedinţa publică din 24 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 7 iunie 2004, reclamantul P.L. a solicitat anularea măsurii suspendării dreptului de folosire a paşaportului, pe o perioadă de 4 ani sau cel puţin reducerea la minimum a perioadei de aplicare a acestei măsuri.
În motivarea acţiunii, reclamantul arată că în anul 1997 a plecat legal în Israel, având contract de muncă, până în anul 1998, dar că a rămas în continuare în Israel, lucrând ca zilier şi că la înapoierea în România, la 7 martie 2004, nelegal şi abuziv i s-a reţinut paşaportul, de către Poliţia de Frontieră, iar ulterior i s-a suspendat dreptul de a călători în străinătate, până la data de 7 martie 2008.
Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 143 din 6 septembrie 2004, a respins acţiunea, reţinând că reclamantul a rămas în Israel, fără forme legale, în perioada 1998 - 2004.
Reclamantul a declarat recurs împotriva sentinţei, considerând că este netemeinică şi nelegală.
Susţine că instanţa a apreciat necorespunzător probatoriul administrat în cauză, şi anume, copia vizei de şedere în Israel, în temeiul căreia a plătit asigurările sociale către acest stat.
Mai susţine că modificările legislative privind regimul paşapoartelor, nu i se pot aplica, pentru că a plecat din România, înainte de adoptarea acestor modificări.
Recursul va fi admis, în sensul şi pentru considerentele care se vor arăta în continuare.
Din adresa nr. 199525875 din 16 martie 2004, a Serviciului de Evidenţă Informatizată a Persoanei Iaşi, către recurent, rezultă că i s-a suspendat dreptul de a călători în străinătate, în perioada 7 martie 2004 - 7 martie 2008, ca urmare a returnării din Israel, măsură ce a fost menţinută de către Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei.
Conform prevederilor art. 14 alin. (1) lit. c) din OG nr. 65/1997, aşa cum a fost modificat şi completat, se poate dispune suspendarea dreptului de folosire a paşaportului pentru o durată cuprinsă între 1 an şi 5 ani, printre altele, şi „împotriva persoanelor returnate în baza acordurilor de readmisie încheiate de România, cu alte state şi a cetăţenilor români care au fost returnaţi din state cu care România nu a încheiat acorduri de readmisie, indiferent de motive ori care au depăşit termenele de şedere în statele în care au călătorit, stabilite prin acordurile sau convenţiile încheiate cu acestea".
Cum recurentul a fost returnat din Israel, pentru depăşirea termenului legal de şedere în acea ţară, corect, organul abilitat legal a dispus suspendarea dreptului de a folosi paşaportul.
Dar, ţinând cont de persoana recurentului, care a plecat legal în Israel, unde a lucrat o perioadă lungă de timp, chiar dacă în cea mai mare parte a acestei perioade nu mai avea viză legală de şedere, având în vedere că nu s-a făcut dovada că a săvârşit vreo faptă penală sau contravenţională în Israel, până la data returnării, se va reduce durata suspendării dreptului de folosire a paşaportului de la 4 ani, la un an şi 6 luni, respectiv până la 7 septembrie 2005.
Ca atare, se va admite recursul, se va casa sentinţa atacată şi în fond, va fi admisă acţiunea, în sensul că se va modifica durata măsurii suspendării dreptului de folosire a paşaportului, de către reclamant, de la 4 ani, la un an şi 6 luni, cu începere de la 7 martie 2004.
Văzând şi prevederile art. 14 din Legea nr. 29/1990, ale art. 15 alin. (3) din OG nr. 65/1997 şi ale art. 299, 312 şi 314 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de P.L., împotriva sentinţei civile nr. 143 din 6 septembrie 2004, a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, admite acţiunea, în sensul că modifică durata măsurii suspendării dreptului de folosire a paşaportului, de la 4 ani, la un an şi 6 luni, începând cu data de 7 martie 2004.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1186/2005. Contencios. La încheiere... | ICCJ. Decizia nr. 1190/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
