ICCJ. Decizia nr. 1199/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1199/2005
Dosar nr. 6960/2004
Şedinţa publică din 24 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta I.A. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara, solicitând instanţei, ca în contradictoriu cu aceasta şi pe calea contenciosului administrativ, să dispună anularea hotărârii nr. 1291 din 12 martie 2004 şi obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin hotărârea a cărei anulare a solicitat-o, pârâta i-a respins cererea, deşi îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, pentru acordarea drepturilor solicitate.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 83 din 30 aprilie 2004, a admis cererea formulată de reclamantă, dispunând anularea hotărârii nr. 1291 din 12 martie 2004. Totodată, a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i stabilească reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor OG nr. 105/1999, modificată prin Legea nr. 189/2000 şi să-i acorde drepturile prevăzute de actul normativ menţionat, pentru perioada 18 noiembrie 1940 - 6 martie 1945, în care a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că în perioada cedării Ardealului de Nord către Ungaria, persoanele de naţionalitate română au fost nevoite să se refugieze pe teritoriul României, datorită persecuţiilor suferite pe motive etnice.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara, susţinând, în esenţă, că instanţa de fond nu a recurs la nici unul din mijloacele de probă prevăzute de OG nr. 105/1999, pentru dovedirea încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1, conchizând că suntem în prezenţa unui fapt notoriu care nu mai trebuie dovedit.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutată în altă localitatea, decât cea de domiciliu.
Prin HG nr. 127/2002, dată în aplicarea OG nr. 105/2002, aprobată prin Legea nr. 189/2000, s-a prevăzut că noţiunea de strămutat o include şi pe aceea de refugiat.
Este evident că prin aceste dispoziţii s-a urmărit acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite în urma persecuţiilor din motive etnice.
În cauză, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, tatăl reclamantei era de origine română, astfel că deşi Comisia menţionează că reclamanta a părăsit domiciliul, de bunăvoie, nu trebuie uitat faptul că în perioada cedării Ardealului de Nord, Ungariei, persoanele de origine română au fost persecutate pe motive etnice şi în consecinţă, nevoite să se refugieze pe teritoriul României, aşa cum s-a întâmplat şi cu reclamanta I.A.
Examinând şi din oficiu hotărârea atacată, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie şi neconstatându-se existenţa nici unui motiv de casare, recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara se priveşte ca nefondat, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara împotriva sentinţei civile nr. 83 din 30 aprilie 2004, a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1198/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1200/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
