ICCJ. Decizia nr. 1238/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conf. Lg. 189 / 2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1238/2005
Dosar nr. 8209/2004
Şedinţa publică din 28 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, la data de 7 iulie 2004, reclamantul M.A. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, solicitând anularea hotărârii nr. 12496/11896 din 18 mai 2004.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că sfârşitul refugiului reţinut de către pârâtă, ca fiind 9 aprilie 1941, nu corespunde cu realitatea, întrucât terminarea refugiului a avut loc în anul 1945.
Prin sentinţa civilă nr. 1936 din 4 octombrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamantul M.A., împotriva pârâtei Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, a anulat hotărârea nr. 12496/11896 din 18 mai 2004 şi a obligat pârâta să recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 13 noiembrie 1940 - 6 martie 1945.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că din actele dosarului este dovedită prezenţa reclamantului în România, până la 6 martie 1945.
Împotriva sentinţei civile sus-menţionate a declarat recurs Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, care a motivat, în esenţă, că reclamantul a depus cererea, la data de 8 decembrie 2003, Comisia procedând la aprecierea documentelor depuse la dosar, acordând drepturile corect, pentru perioada 13 noiembrie 1940 - 9 aprilie 1941, începând cu data de întâi a lunii următoare, când reclamantul a depus dovezi concludente cauzei.
Recursul este nefondat.
Din adeverinţele nr. 648 din 7 septembrie 2004 şi nr. 555 din 8 septembrie 2004, rezultă că reclamantul a promovat clasele I-III, între anii 1941 – 1944, la Şcoala nr. 7 Arad şi, respectiv, clasa a IV-a, în anul şcolar 1944 – 1945, la Şcoala Mixtă de Stat din comuna Sfânta Ana, fiind dovedită, astfel, prezenţa reclamantului în România, până la 6 martie 1945.
Adeverinţa nr. 3/6/1813/2003 dovedeşte că tatăl reclamantului a lucrat la C.F.R. Bistriţa şi Arad, în perioada 1940 -1 octombrie 1943, când a fost pensionat.
Aşadar, din probele administrate în cauză, rezultă că instanţa de fond a stabilit în mod corect perioada de refugiu a reclamantului.
Faţă de cele ce preced, recursul de faţă este nefondat şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1936 din 4 octombrie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1200/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1240/2005. Contencios. Acordare drepturi... → |
|---|
