ICCJ. Decizia nr. 1203/2005. Contencios. Anulare calificativ şi raport de evaluare profesională. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1203/2005
Dosar nr. 7792/2004
Şedinţa publică din 24 februarie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 16 aprilie 2004, reclamantul D.C. a solicitat ca instanţa să constate nelegalitatea şi netemeinicia raportului de evaluare a performanţelor individuale ale acestuia, pentru perioada 1 ianuarie - 1 decembrie 2003, întocmit de Arhivele Naţionale, în baza căruia i s-a acordat calificativul „nesatisfăcător" şi să se dispună anularea raportului de evaluare şi înlocuirea calificativului acordat.
În motivarea acţiunii, reclamantul arată că prin raportul de evaluare şi calificativul acordat îi este prejudiciată grav probitatea profesională şi că au fost încălcate prevederile Metodologiei de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici, prin nerealizarea etapei interviului, fiind chemat pentru a lua cunoştinţă de raport, după ce acesta a fost semnat de evaluator şi contrasemnat de către directorul general şi în timp ce se afla în concediu medical după o intervenţie chirurgicală cardiovasculară.
Mai arată că sunt nereale consemnările evaluatorului, că a scăpat de sub control, colectivul pe care l-a condus şi că a fost lipsit de autoritate, cu toate că în anii anteriori a obţinut numai calificative de „bine" şi „foarte bine", beneficiind şi de salariu de merit şi că nu s-a ţinut cont de eforturile pe care le-a făcut în obţinerea unui nou spaţiu de depozitare a arhivei, în amenajarea acesteia şi repararea sediului direcţiei şi la popularizarea instituţiei, evaluarea fiind lipsită de obiectivitate, vădit ostilă.
Pârâta Arhivele Naţionale a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, cu motivarea că nu are personalitate juridică, iar pe fond a solicitat ca acţiunea să fie respinsă ca neîntemeiată.
Menţionează că evaluarea performanţelor profesionale individuale ale contestatorului s-a făcut în funcţie de realizarea obiectivelor individuale stabilite în baza atribuţiilor prevăzute în fişa postului şi că i s-au adus la cunoştinţă acestuia, la 4 februarie 2004, consemnările din raportul de evaluare.
Susţine că reclamantul a fost prezent personal şi asistat de apărător, la Comisia pentru soluţionarea contestaţiilor funcţionarilor publici din cadrul Arhivelor Naţionale, unde a refuzat să răspundă la întrebările formulate de membrii comisiei.
În cauză s-au administrat probele cu înscrisuri şi interogatorii.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 179 din 27 iulie 2004, a admis în parte acţiunea, în sensul că a dispus anularea raportului de evaluare contestat şi a calificativului „nesatisfăcător", acordat reclamantului, respingând cererea de cheltuieli de judecată, ca neîntemeiată.
Instanţa reţine, în motivarea sentinţei, că evaluarea performanţelor profesionale ale reclamantului pentru anul 2003 s-a făcut fără respectarea dispoziţiilor legale aplicabile în materie, şi anume, a Metodologiei de evaluare a performanţelor profesionale ale funcţionarilor publici, deoarece nu s-a realizat etapa interviului.
Reţine şi că depoziţiile martorilor Z.C. şi I.N. nu pot fi luate în considerare, pentru că între aceştia şi reclamant au existat conflicte profesionale, iar martorii se află în prezent în anchetă penală, pentru o presupusă infracţiune în legătură cu serviciul.
Menţionează că sancţiunea trecerii într-o funcţie publică inferioară, pe o durată nedeterminată, aplicată reclamantului, a fost anulată de către instanţa de judecată, ceea ce arată reaua-credinţă şi abuzul la care acesta a fost supus din partea unităţii.
Consideră că din raportul de evaluare nu rezultă cu certitudine faptele negative comise de reclamant şi că nu s-a ţinut cont de situaţia personală a acestuia, de problemele de sănătate, de calificativele obţinute anterior, calificativul „nesatisfăcător" apărând ca surprinzător şi nefundamentat, de eforturile pe care le-a făcut în anul 2003, pentru obţinerea unor spaţii de depozitare şi realizarea unor reparaţii la clădirile aparţinând direcţiei judeţene, de faptul că la 30 ianuarie 2003 a beneficiat de salariu de merit, de activitatea profesională publicistică şi de popularizare a instituţiei.
Pârâta Arhivele Naţionale a declarat recurs împotriva sentinţei, considerând că este nelegală, motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Susţine că instanţa de fond nu a fost obiectivă prin neluarea în seamă a depoziţiilor martorilor pe care i-a propus, că aceasta a interpretat greşit dispoziţiile legale şi fără să ţină cont de probele dosarului, din care rezultă că i s-au adus la cunoştinţă contestatorului, consemnările făcute de evaluator în raportul de evaluare, iar comentariile acestuia au fost consemnate în raportul de evaluare şi că hotărârea judecătorească, de sancţionare disciplinară a contestatorului, e în curs de soluţionare în recurs.
Mai susţine că în anul 2003 s-au efectuat 4 controale profesionale la Direcţia Judeţeană Prahova, din care a rezultat că nu şi-a îndeplinit obiectivele individuale stabilite în baza atribuţiilor prevăzute în fişa postului de director, reţinându-se că la reclamant s-au constatat grave abateri pe linia activităţii de asigurare a îndrumării, controlului şi de acordare a asistenţei de specialitate la creatorii şi deţinătorii de documente, de pregătire continuă de specialitate a personalului din subordine, de prelucrare şi dezbatere cu personalul din subordine, a actelor normative noi şi că a obţinut avantaje materiale în urma pregătirii unor arhivari ai diverşilor creatori şi deţinători de arhive.
Arată că acesta nu are calităţi de conducător şi nici o pregătire managerială şi că în relaţiile cu subordonaţii nu a putut realiza un dialog profesional şi de comunicare normală, ceea ce a generat instalarea unei stări de spirit negative şi reclamarea contestatorului la conducerea Arhivelor Naţionale.
Pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor critică sentinţa, pentru că instanţa a respins greşit excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, cu toate că obiectul acţiunii a fost contestarea unei decizii emisă de Direcţia Judeţeană Prahova a Arhivelor Naţionale şi contrasemnată de către Directorul general al Arhivelor Naţionale.
Analizând motivele de recurs, invocate de recurenţii-pârâţi, instanţa reţine următoarele:
La data de 21 ianuarie 2004 s-a întocmit, de către Directorul general adjunct al Arhivelor Naţionale, raportul de evaluare a performanţelor individuale ale intimatului pentru anul 2003, prin care i s-a acordat nota finală 1,50 şi calificativul „nesatisfăcător".
În raport se reţine că intimatul, în calitate de Director al Direcţiei Judeţene Prahova a Arhivelor Naţionale, a realizat atribuţiile de serviciu reieşite din fişa postului, numai în procente de 20% sau 40%, iar la criteriile de performanţă i s-au acordat note de 1 şi 2, menţionându-se şi că acesta a scăpat de sub control, colectivul pe care l-a condus şi a fost lipsit total de autoritate.
Raportul de evaluare a avut în vedere şi rezultatele celor patru controale efectuate din ordinul conducerii Arhivelor Naţionale, la direcţia judeţeană condusă de către intimat, controale din care rezultau o serie de deficienţe constatate în activitatea din cadrul direcţiei respective.
Intimatul a contestat raportul de evaluare, contestaţie ce i-a fost respinsă, dar instanţa de fond i-a admis acţiunea şi a anulat raportul de evaluare, reţinând că evaluarea performanţelor profesionale ale acestuia este subiectivă şi nerealistă, că notarea este vădit ostilă şi, mai ales, că prin nerealizarea etapei interviului, procedura de evaluare este lovită de nulitate.
Însă, din materialul probator aflat la dosar, rezultă o altă situaţie, decât cea reţinută de prima instanţă.
Astfel, din rapoartele privind constatările şi concluziile rezultate în urma controalelor efectuate la Direcţia Judeţeană Prahova a Arhivelor Naţionale, rezultă că s-au constatat foarte multe nereguli în activitatea acesteia, printre care repartizarea nejudicioasă a activităţii arhivistice, personalului depăşit de complexitatea acestora, normarea arbitrară a activităţii arhivistice, o organizare necorespunzătoare a activităţii din cadrul direcţiei, lipsa de control din partea directorului, pentru verificarea calităţii şi cantităţii activităţii personalului din subordine, mari nereguli în ţinerea evidenţei dosarelor şi în păstrarea acestora în ordine şi în condiţii de depozitare corespunzătoare, nereguli în eliberarea unor acte, o instruire profesională a personalului necorespunzătoare, etc.
Organele de control au apreciat diversele activităţi din cadrul direcţiei, cu calificativele „satisfăcător" şi „nesatisfăcător", reţinând o slabă preocupare a intimatului, în organizarea şi desfăşurarea activităţii din cadrul direcţiei, în condiţii normale, ca şi apariţia unor tensiuni în cadrul personalului din unitate, datorate managementului defectuos realizat de intimat.
Faptul că în anii anteriori, intimatul a obţinut numai calificative „bine şi „foarte bine", este irelevant în aprecierea activităţii acestuia pe anul 2003, pentru fiecare an trebuind să se aibă în vedere activitatea din acel an.
Chiar dacă nu s-ar lua în considerare declaraţiile celor doi martori audiaţi de către instanţă, trebuie ţinut cont că s-au făcut şi alte sesizări privind comportamentul intimatului, în cadrul direcţiei şi despre nereguli existente în activitatea unităţii, care completează sau confirmă cele reţinute prin actele de control şi în raportul de evaluare contestat, şi care pot duce la concluzia că intimatul nu şi-a îndeplinit în mod corespunzător atribuţiile care îi reveneau în calitate de director, prevăzute în fişa postului respectiv.
Susţinerea intimatului (reţinută şi de către instanţa de fond), făcută în sensul că s-au încălcat prevederile Metodologiei de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici prin nerealizarea etapei interviului, nu poate fi reţinută.
Intimatului i s-a adus la cunoştinţă raportul de evaluare, ceea ce rezultă din înscrisul întocmit de acesta la 4 februarie 2004, ca şi din menţiunile pe care le-a făcut în raportul de evaluare.
De asemenea, intimatul s-a prezentat şi în faţa comisiei de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Arhivelor Naţionale, fiind asistat şi de un avocat, dar a refuzat să răspundă la întrebările ce i s-au adresat de către membrii comisiei.
Ca atare, se apreciază că s-a realizat şi etapa interviului în faza ulterioară acordării calificativului de către evaluator, chiar dacă nu s-a putut desfăşura în condiţii normale acest interviu, din cauza comportării intimatului, comportare ce rezultă cu evidenţă şi din refuzul de a răspunde la întrebările puse de membrii comisiei care a soluţionat contestaţia sa.
Este irelevant în cauza de faţă, şi faptul că s-a constatat nulitatea absolută a dispoziţiei prin care intimatul a fost sancţionat cu trecerea din funcţia de director, într-o funcţie de execuţie, deoarece instanţa nu s-a pronunţat privitor la activitatea acestuia, ci a avut în vedere numai lipsa unor elemente care trebuiau obligatoriu cuprinse în dispoziţia de sancţionare.
Pentru toate considerentele arătate mai sus, în temeiul art. 14 din Legea nr. 29/1990 şi art. 312 şi 314 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de Arhivele Naţionale, în sensul că va fi casată sentinţa atacată, iar pe fond se va respinge acţiunea, ca neîntemeiată.
În ce priveşte recursul declarat de Ministerul Administraţiei şi Internelor, se reţine că şi acesta este fondat.
Chiar dacă Arhivele Naţionale funcţionează în subordinea acestui minister, trebuie ţinut cont că este o instituţie cu o conducere şi o organizare proprie, de sine stătătoare şi că măsura acordării calificativului „nesatisfăcător", acordată intimatului pentru anul 2003, s-a luat de către conducerea Arhivelor Naţionale, care avea competenţa legală în această privinţă.
De aceea, reţinându-se că Ministerul Administraţiei şi Internelor nu are calitate procesuală pasivă în cauză, contrar celor reţinute de către instanţa de fond, se va admite şi recursul acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Ministerul Administraţiei şi Internelor - Arhivele Naţionale şi de Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Generală Reglementări Juridice şi Contencios, împotriva sentinţei nr. 179 din 27 iulie 2004, a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea, ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1201/2005. ContenciosŞI FISCAL.. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 1204/2005. Contencios. Anulare decizie A.N.V.... → |
|---|
