ICCJ. Decizia nr. 1201/2005. ContenciosŞI FISCAL.. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIVŞI FISCAL
Decizia nr. 1201/2005
Dosar nr. 1974/2004
Şedinţa publică din 24 februarie 2005
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
B.R.D. SA Bucureşti a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 187 din 22 ianuarie 2004, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care au fost admise recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi al Ministerului Finanţelor Publice, casată sentinţa civilă nr. 784 din 10 septembrie 2002, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi respinsă acţiunea reclamantei-contestatoare, ca nefondată.
În motivarea contestaţiei, întemeiată pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., se susţine că hotărârea a cărei anulare se solicită, a fost dată pe baza „unor erori materiale determinate de neobservarea unor probe esenţiale", de natură să lămurească problemele de drept ridicate în cauză.
În context se invocă procesul-verbal de control al Băncii Naţionale a României, având ca obiect legalitatea constituirii provizioanelor specifice de risc de credit, actele care au stat la baza emiterii deciziei nr. 876/2001 a Ministerului Finanţelor Publice şi raportul de expertiză contabilă.
Contestaţia în anulare este nefondată.
Potrivit art. 318 C. proc. civ., „hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
Acest text de lege, invocat de contestatoare, vizează greşeli de fapt, involuntare, iar nu greşeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziţii legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
A da părţilor posibilitatea de a se plânge aceleiaşi instanţe care a pronunţat hotărârea, de modul în care a apreciat probele şi a stabilit raporturile între părţi, ar însemna să se deschidă dreptul părţilor de a provoca rejudecarea căii de atac, ceea ce ar echivala cu o nouă cale ordinară de atac, superioară recursului, cea ce nu este legal.
Omisiunea examinării unor probe la care se referă contestatoarea, nu numai că este neîntemeiată, fiindcă instanţa, respingând în fond acţiunea, a avut în vedere toate probele administrate, evocate, de altfel, în considerente, dar şi excede motivul de contestaţie în anulare, reglementat în art. 318 C. proc. civ.
Faţă de cele prezentate, se constată că cererea de contestaţie în anulare este nefondată şi, ca atare, urmează să fie respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de B.R.D. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 187 din 22 ianuarie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, ca nefondată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 118/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1203/2005. Contencios. Anulare calificativ şi... → |
|---|
