ICCJ. Decizia nr. 118/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 118/2005
Dosar nr. 5288/2004
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 20 februarie 2004, reclamantul I.A. a solicitat anularea hotărârii nr. 8379 din 30 ianuarie 2004, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Bihor, prin care i s-a respins cererea de stabilire a calităţii de persoană refugiată din localitatea de domiciliu, din motive etnice.
În motivarea acţiunii, reclamantul arată că tatăl său a fost nevoit să se refugieze din localitatea Cordău, în localitatea Sumugiu, din motive etnice, la data de 2 noiembrie 1940 şi că mama sa, împreună cu copiii lor, printre care şi reclamantul, l-au urmat în refugiu în anul 1941, revenind în localitatea de domiciliu, în luna martie 1945.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 202 din 15 martie 2004, a admis acţiunea, în sensul că a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al OG nr. 105/1999, pentru perioada 15 aprilie 1941 - 6 martie 1945.
Instanţa reţine că reclamantul a făcut dovada că, împreună cu părinţii, au fost refugiaţi datorită persecuţiilor etnice, din localitatea Cordău, în localitatea Sumugiu, împrejurare ce rezultă din declaraţiile martorilor şi din actul eliberat de Arhivele Statului.
Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor a declarat recurs împotriva sentinţei, considerând că este nelegală şi netemeinică.
Susţine că reclamantul nu a făcut dovada unei persecuţii etnice şi nici a situaţiei de strămutare sau de refugiu în altă localitate, actele depuse la dosar fiind contradictorii, în sensul că din actul eliberat de către Direcţia judeţului Bihor a Arhivelor Naţionale, rezultă că tatăl reclamantului figurează în indexul cu evidenţa refugiaţilor români din Ungaria, la 2 noiembrie 1940, dar din certificatul de naştere al reclamantului rezultă că s-a născut la 30 martie 1940, în localitatea de domiciliu, iar martorii nu au menţionat nimic cu privire la plecarea tatălui acestuia, în refugiu, la 2 noiembrie 1940 sau la o eventuală vizită a acestuia în localitatea de domiciliu.
Recursul va fi admis, în sensul şi pentru considerentele care se vor arăta în continuare.
Conform prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, adoptată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, „Beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, după cum urmează (…) lit. c) a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate".
Art. 61 din ordonanţă stabileşte că „Dovedirea situaţiilor prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege".
Din certificatul nr. 6659 din 10 noiembrie 2003, eliberat de către Direcţia Judeţeană Bihor a Arhivelor Naţionale (intitulat „Extras"), rezultă că I.F. figurează în indexul cu evidenţa refugiaţilor români din Ungaria, începând cu 2 noiembrie 1940.
Conform certificatului de naştere şi buletinului de identitate ale intimatului, acesta s-a născut la 30 martie 1941, din părinţii I.F. şi I.E., în localitatea Cordău, judeţul Bihor.
Martorii U.G. şi B.F. au declarat că intimatul şi părinţii săi au fost refugiaţi în perioada aprilie 1941 - martie 1945, din localitatea Cordău, în localitatea Sumugiu, din cauza autorităţilor maghiare.
Se reţine, astfel, că între actul eliberat de Arhivele Naţionale şi declaraţiile martorilor există contradicţii în ce priveşte data plecării în refugiu a tatălui intimatului.
De asemenea, nu este lămurit în ce împrejurare şi când anume a revenit tatăl intimatului, în localitatea de domiciliu şi dacă mama intimatului a urmat pe soţul său în refugiu şi în ce condiţii a revenit, eventual, în localitatea de domiciliu, pentru a naşte pe intimat, iar apoi dacă împreună au plecat în refugiu din cauza persecuţiei etnice exercitată de autorităţile maghiare.
Pentru lămurirea neconcordanţelor existente între certificat şi declaraţiile martorilor, ca şi a situaţiei mamei intimatului, în perioada în discuţie, se impune ca hotărârea pronunţată de instanţa de fond să fie casată, iar cauza să se trimită, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă, care urmează să completeze probatoriile, în sensul celor menţionate mai sus.
Văzând şi prevederile art. 7 alin. (4) din OG nr. 105/1999, ale art. 14 din Legea nr. 29/1990 şi ale art. 313 şi 315 C. proc. civ.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei civile nr. 202 din 15 martie 2004, a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza, aceleiaşi instanţe, spre rejudecare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1178/2005. Contencios. împotriva deciziei... | ICCJ. Decizia nr. 1201/2005. ContenciosŞI FISCAL.. Contestaţie... → |
|---|
