ICCJ. Decizia nr. 1215/2005. Contencios
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1215/2005
Dosar nr. 3221/2004
Şedinţa publică din 25 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 11 decembrie 2003, reclamanta T.A. a solicitat în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Cluj, să se dispună anularea hotărârii nr. 12819 din 25 noiembrie 2003, a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care s-a respins cererea privind recunoaşterea calităţii de beneficiară a prevederilor acestei legi.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat, în esenţă, că, în mod greşit, pârâta i-a refuzat beneficiul drepturilor acordate prin Legea nr. 189/2000, deoarece s-a născut pe timpul refugiului părinţilor săi, ca urmare a ocupării Ardealului de Nord, în urma Dictatului de la Viena din 1940.
Prin sentinţa nr. 39 din 13 ianuarie 2004, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantei T.A., a anulat hotărârea nr. 12819 din 25 noiembrie 2003, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei, statutul de refugiată pe perioada 16 septembrie 1943 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 noiembrie 2003.
Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa de fond a reţinut că, deşi naşterea reclamantei s-a petrecut ulterior datei la care a avut loc refugiul familiei sale, această împrejurare nu este de natură să justifice refuzul recunoaşterii, din momentul naşterii, a statutului de refugiat, fiind de neconceput ca un membru al familiei să aibă un alt regim juridic decât restul.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În esenţă, se susţine că reclamanta nu poate beneficia de drepturile stabilite prin Legea nr. 189/2000, deoarece nu şi-a schimbat domiciliul, fiind născută la 16 septembrie 1943, în localitatea de refugiu a părinţilor săi. De asemenea, se susţine că reclamanta nu a suferit persecuţii din motive etnice, fiind născută pe un teritoriu aparţinând statului român.
Examinându-se sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţei, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii pe motive etnice, printre situaţiile prevăzute de lege fiind şi aceea a strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei menţionate, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod direct, prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit, astfel, toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză, este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară, soţului supravieţuitor, aşa cum se prevede la art. 3 din OG nr. 105/1999, care nu a suferit persecuţiile şi nici consecinţele persecuţiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi compensatorii, copilul care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecinţele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuţiilor etnice.
Nu poate fi reţinut nici cel de-al doilea motiv de recurs, potrivit căruia naşterea reclamantei pe teritoriul statului român ar determina ca aceasta să nu poată beneficia de drepturile acordate prin lege, neexistând nici o dispoziţie legală din care să rezulte că refugiul trebuie să fi avut loc pe un anumit teritoriu.
Cu această motivare, soluţia curţii de apel este legală şi temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca nefondat, conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 39 din 13 ianuarie 2004, a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2005.
← ICCJ. Decizia nr. 1214/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 122/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
---|