ICCJ. Decizia nr. 1229/2005. Contencios. Suspendare executare proces-verbal de control A.N.V. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1229/2005
Dosar nr. 4724/2004
Şedinţa publică din 25 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 126 din 5 martie 2004, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis cererea formulată de reclamanta SC E.U. SRL Timişoara, în contradictoriu cu Autoritatea Naţională a Vămilor, dispunând suspendarea executării procesului-verbal de control din 26 ianuarie 2004, încheiat de Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională Vamală Timişoara, până la soluţionarea acţiunii în contencios administrativ având ca obiect anularea acestui act de control fiscal, înregistrată la instanţă, la data de 4 martie 2004.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 9 din Legea nr. 29/1990. Prin actele anexate cererii s-au considerat a fi probate, atât condiţia justificării suspendării, dată de caracterul executoriu al procesului-verbal atacat, cât şi cea a iminenţei pagubei, deoarece prin indisponibilizarea sumei mari de bani s-ar afecta serios activitatea firmei, cu efecte şi asupra terţilor cu care reclamanta derulează relaţii comerciale.
În termen legal, împotriva sus-menţionatei încheieri au formulat recurs, Autoritatea Naţională a Vămilor şi Direcţia Regională Vamală Timişoara.
Invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentele au subliniat că instanţa a admis cererea de suspendare, fără ca în cauză să se fi făcut dovada producerii unei pagube iminente şi fără a ţine seama de prevederile art. 403 alin. (1) C. proc. civ., care stabilesc în mod imperativ obligaţia depunerii unei cauţiuni.
Cu ocazia judecării recursului, recurentele au depus la dosar, sentinţa civilă nr. 29/CA din 7 ianuarie 2005, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia comercială.
Se constată că urmare a declinării de competenţă, prin sentinţa civilă nr. 203 din 11 martie 2003, a Curţii de Apel Timişoara, cererea privind anularea procesului-verbal de control din 26 ianuarie 2004, a fost respinsă.
Potrivit dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 29/1990, suspendarea unui act administrativ poate opera numai până la soluţionarea cererii privind anularea aceluiaşi act. În speţă, această soluţionare s-a făcut prin sentinţa civilă nr. 29/CA/2005, a Tribunalului Timiş.
În raport cu soluţia de respingere a cererii de anulare a actului administrativ, pronunţată de Tribunalul Timiş, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul de faţă a rămas fără obiect, astfel că în baza art. 312 C. proc. civ., îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Regională Vamală Timişoara, în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor, împotriva încheierii nr. 126 din 5 martie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca rămas fără obiect.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2005.
← ICCJ. Decizia nr. 1227/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 123/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
---|