ICCJ. Decizia nr. 1298/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1298/2005
Dosar nr. 5558/2004
Şedinţa publică din 1 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 4 decembrie 2003, reclamanta C.Ş. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, anularea hotărârii nr. 8149 din 26 septembrie 2003, emisă de pârâtă şi constatarea calităţii sale de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
În motivarea cererii, a arătat că prin hotărârea contestată i-a fost respinsă cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu motivarea că reclamanta nu a făcut dovada persecuţiei, conform art. 4 din HG nr. 127/2002.
A mai arătat că a fost deportată în Transnistria, în perioada 9 septembrie 1942 - 10 iunie 1944, din motive etnice, rasiale, în timpul regimului Antonescu şi că a făcut dovada în acest sens, prin două declaraţii de martori autentificate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 193 din 3 februarie 2004, a admis acţiunea, a anulat actul administrativ atacat şi a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, în baza hotărârii nr. 5212 din 12 iunie 2003, emisă de pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că pârâta a făcut dovada, potrivit legii, că a fost persecutată din motive etnice, fiind deportată în Transnistria.
A mai reţinut că o altă cerere a reclamantei, înregistrată la 7 august 2002, cu nr. 7338, fusese admisă prin hotărârea nr. 5212 din 12 iunie 2003, deci, cu privire la reclamantă, pârâta a emis două hotărâri contradictorii, fără să revizuiască vreuna dintre acestea.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, pârâta, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului a arătat că prin hotărârea nr. 8149 din 26 septembrie 2003, cererea reclamantei a fost respinsă, întrucât nu au fost îndeplinite condiţiile art. 4 din HG nr. 127/2002.
A precizat că, ulterior, reclamanta s-a adresat cu o nouă cerere, Comisiei de specialitate, însoţită de un set de acte, prin care a făcut dovada persecuţiei, acordându-i-se prin hotărârea nr. 5212 din 12 iunie 2003, drepturile, cu data de întâi a lunii următoare depunerii acestei cereri, potrivit art. 5 din Legea nr. 189/2000.
Examinând hotărârea atacată, în raport cu criticile formulate, actele dosarului şi normele legale incidente cauzei, se constată că recursul este nefondat.
Potrivit art. 1 lit. a) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile OG nr. 105/1999, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind deportată.
Dovada încadrării în situaţiile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se poate face, potrivit art. 4 din HG nr. 127/2002, cu acte oficiale eliberate de organele competente sau, în lipsa actelor oficiale, prin declaraţiile cu martori.
Reclamanta a făcut dovada, în condiţiile legii, prin declaraţiile autentificate ale martorelor G.M. şi P.E., că a fost deportată, împreună cu acestea, în perioada 9 septembrie 1942 - 10 iunie 1944, din Bucureşti, în Transnistria, împrejurare, de altfel, confirmată ulterior de pârâtă, prin emiterea deciziei nr. 5212 din 12 iunie 2003, fără, însă, a-şi revoca Decizia iniţială de respingere a cererii reclamantei.
Prin urmare, pentru considerentele arătate, se constată că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 193 din 31 martie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1295/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1299/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
