ICCJ. Decizia nr. 1385/2005. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1385/2005
Dosar nr. 4928/2003
Şedinţa publică din 3 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 30 mai 2003, reclamantul D.A. a chemat în judecată pârâţii Ministerul de Interne (în prezent Ministerul Administraţiei şi Internelor), A.D. şi D.D., solicitând anularea actului administrativ nr. 3876094 din 18 aprilie 2003, recunoaşterea dreptului de a i se elibera cartea de identitate şi certificatul de înmatriculare pentru autoturism şi obligarea pârâţilor la plata sumei de 500.000.000 lei, cu titlu de daune şi la cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul arată că la 6 aprilie 2000 a încheiat un contract de împrumut şi de gaj pentru autoturismul marca C., cu administratorul SC S.P. SRL Focşani, pentru suma de 100.000.000 lei, cu termen de rambursare la 31 iulie 2000.
Mai arată că pentru neachitarea la timp a împrumutului, a atenţionat întâi pe debitor, iar apoi a obţinut titlu executoriu şi a iniţiat formele de executare silită a autoturismului gajat, pe care l-a adjudecat.
Menţionează că ulterior s-a respins contestaţia la executare introdusă de către debitor şi că, la 10 ianuarie 2002 a vândut autoturismul, prin contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, către fiul său, ambii făcând diligenţe pentru eliberarea cărţii de identitate şi a certificatului de înmatriculare, cereri ce au fost respinse abuziv.
Pârâtul Ministerul de Interne a formulat întâmpinare, prin care invocă excepţia inadmisibilităţii acţiunii, pentru neefectuarea procedurii prealabile, în termenul prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990, iar pe fondul cauzei solicită ca acţiunea să fie respinsă ca neîntemeiată.
Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 106/F din 6 august 2003, a respins acţiunea, ca inadmisibilă, reţinând că reclamantul nu a făcut dovada parcurgerii procedurii prealabile în succesiunea prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Reclamantul a declarat recurs împotriva sentinţei, prin care invocă nemotivarea clară, convingătoare şi pertinentă a sentinţei, ceea ce echivalează cu o nemotivare în sensul art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Un al doilea motiv de recurs priveşte nepronunţarea instanţei asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, astfel cum prevede art. 304 pct. 10 C. proc. civ., şi anume, nu a cercetat actele existente la dosar, din care rezulta că a fost parcursă procedura prealabilă în termenul legal.
Intimaţii A.D. şi D.D. au formulat întâmpinări, prin care invocă lipsa calităţii lor procesuale pasive, iar pe fond, solicită respingerea recursului.
Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatricularea Autovehiculelor a depus la dosar, întâmpinare, prin care cere ca recursul să fie respins ca nefondat, deoarece corect a reţinut instanţa de fond, că recurentul n-a îndeplinit procedura prealabilă.
Analizând motivele de recurs invocate de recurentul-reclamant, în raport cu probatoriul administrat în cauză şi cu dispoziţiile legale aplicabile, instanţa reţine că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În ce priveşte primul motiv de recurs, referitor la nemotivarea clară, convingătoare şi pertinentă a sentinţei, se constată că este neîntemeiat.
Din motivarea sentinţei recurate, rezultă că acţiunea a fost respinsă, pentru că reclamantul nu a făcut dovada parcurgerii procedurii prealabile, înaintea sesizării instanţei, procedură prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Motivarea este clară şi convingătoare, făcută în baza dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Nici al doilea motiv de recurs nu este fondat.
Conform prevederilor art. 5 alin. (1) - (3) din Legea nr. 29/1990 (act normativ aplicabil în cauza de faţă), „Înainte de a cere instanţei, anularea actului sau obligarea la eliberarea lui, cel care se consideră vătămat, se va adresa pentru apărarea dreptului său, în termen de 30 de zile de la data când i s-a comunicat actul administrativ sau la expirarea termenului prevăzut la art. 1 alin. (2), autorităţii emitente, care este obligată să rezolve reclamaţia, în termen de 30 de zile de la aceasta.
În cazul în care cel care se consideră vătămat, nu este mulţumit de soluţia dată reclamaţiei sale, el poate sesiza instanţa, în termen de 30 de zile de la comunicarea soluţiei.
Dacă cel care se consideră vătămat în dreptul său, s-a adresat cu reclamaţie, şi autorităţii administrative ierarhic superioare celei care a emis actul, termenul de 30 de zile, prevăzut în alineatul precedent, se calculează de la comunicarea de către acea autoritate, a soluţiei date reclamaţiei".
Din probele dosarului, ca, de altfel, şi din susţinerile recurentului în cererea de recurs, rezultă că recurentul s-a adresat, cu cererea din 9 aprilie 2003, Serviciului Independent de Evidenţă Informatizată a Persoanei Vrancea, prin care solicită eliberarea certificatului de înmatriculare şi a cărţii de identitate pentru autoturismul marca C.
La această cerere i s-a răspuns prin adresa nr. 3876094 din 18 aprilie 2003.
Recurentul a atacat această adresă, direct la instanţa de judecată, fără ca în prealabil să solicite, în termen de 30 de zile de la primirea ei, organului administrativ emitent al actului, anularea acestuia, astfel cum prevede art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990.
Cum această procedură era obligatoriu de urmat, iar recurentul nu a îndeplinit-o, legal şi temeinic instanţa de fond i-a respins acţiunea, ca inadmisibilă.
Contrar susţinerilor recurentului, prima instanţă a avut în vedere tocmai actele pretinse de acesta, că nu ar fi fost cercetate de către instanţă, acte care, însă, nu fac dovada îndeplinirii procedurii prealabile, procedură ce trebuia realizată, numai după comunicarea adresei de răspuns la cererea sa.
Astfel fiind, în temeiul art. 14 din Legea nr. 29/1990 şi art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.A., împotriva sentinţei civile nr. 106/F din 6 august 2003, a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1384/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1388/2005. Contencios. Anulare sentinţă... → |
|---|
