ICCJ. Decizia nr. 1391/2005. Contencios. Refuz îndeplinire procedură de evaluare şi susţinere a tezei de doctorat. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1391/2005
Dosar nr. 7469/2004
Şedinţa publică din 3 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa recurată, sentinţa civilă nr. 147, pronunţată la data de 8 iunie 2004, în dosarul nr. 3033/2004, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamantul D.M. şi a obligat U. Bucureşti să îndeplinească procedura de evaluare şi de susţinere a tezei de doctorat depusă la data de 2 septembrie 2000, de către reclamant.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că, în motivarea acţiunii depuse la 8 aprilie 2004, reclamantul a arătat că, în luna octombrie 1990, a fost admis la doctoratul organizat de U. Bucureşti, ramura drept, specialitatea drept procesual civil, având drept conducător de doctorat pe prof. univ. dr. S.Z., profesor consultant al Facultăţii de Drept, că la data de 20 decembrie 2000 a depus teza de doctorat la compartimentul de specialitate, dar nu s-a mai ajuns la faza de susţinere a acesteia, deoarece, în luna octombrie 2003, acesta a decedat.
În motivarea soluţiei, curtea de apel a reţinut că, după depunerea tezei de doctorat, reclamantul a cerut la data de 22 ianuarie 2004, declanşarea procedurilor, în vederea susţinerii publice a acesteia, cerere care i-a fost respinsă prin scrisoarea nr. 3380 din 8 martie 2004.
A mai motivat că pârâta, ca instituţie organizatoare de doctorat, care cunoştea starea de boală a conducătorului de doctorat, era datoare, potrivit art. 20 alin. (3) din HG nr. 301/1996, să procedeze la înlocuirea conducătorului de doctorat, astfel că refuzul pârâtei, comunicat cu adresa nr. 3380 din 8 martie 2004, este nejustificat, acţiunea reclamantului fiind întemeiată, potrivit art. 1 teza a II-a din Legea nr. 29/1990.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs, pârâta U. Bucureşti, ca instituţie organizatoare de doctorat, care a invocat prevederile art. 304 pct. 4, 7, 9 şi 10 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că:
- instanţa de fond a apreciat în mod greşit admisibilitatea acţiunii, deşi la data depunerii tezei, 20 decembrie 2000, nu erau îndeplinite condiţiile cerute de HG nr. 37/1999;
-,instanţa de fond şi-a argumentat greşit concluziile, pe HG nr. 301/1996, deşi actul normativ în vigoare era HG nr. 37/1999;
- instanţa de fond a reţinut în mod greşit că instituţia organizatoare de doctorat era datoare să procedeze la înlocuirea conducătorului de doctorat;
- instanţa de fond nu a avut în vedere că HG nr. 301/1996 fusese abrogată prin HG nr. 37/1999.
Recursul este nefondat.
Din actele şi lucrările dosarului, precum şi din precizările făcute în şedinţa de astăzi, de reprezentantul recurentei-pârâte rezultă, în mod neechivoc, următoarele:
În luna octombrie 1990, în urma concursului organizat de U. Bucureşti, ca instituţie organizatoare a doctoratului, intimatul-reclamant a fost înscris la doctorat, forma fără frecvenţă, în domeniul ştiinţe juridice, specialitatea drept procesual civil, avându-l drept conducător de doctorat pe prof. univ. dr. S.Z.
Mai rezultă că, la data de 12 iunie 2000, intimatul-reclamant a fost exmatriculat, dar ulterior instituţia organizatoare a doctoratului a revenit asupra acestei decizii, astfel că, la data de 20 decembrie 2000, intimatul-reclamant a depus la Biroul doctorate al instituţiei organizatoare a doctoratului, teza de doctorat şi că, în perioada următoare, conducătorul de doctorat, aflat de mai multă vreme în Israel, a suferit în vara anului 2002, o intervenţie chirurgicală, iar în luna octombrie 2003 a decedat, aspecte cunoscute de către instituţia organizatoare a doctoratului.
Mai rezultă că recurenta-pârâtă, ca instituţie organizatoare a doctoratului, nu a restituit intimatului-reclamant, teza de doctorat, deşi în întâmpinarea depusă la fond şi în motivele de recurs, susţine cum că aceasta nu ar fi fost depusă la Biroul Doctorate, în condiţiile prevăzute de HG nr. 37/1999.
De asemenea, rezultă că Decizia prin care a fost luată a doua măsură de exmatriculare împotriva intimatului-reclamant, nu i-a fost comunicată acestuia.
Deci, la data la care intimatul-reclamant s-a adresat instanţei de judecată, acesta se afla în situaţia în care depusese teza de doctorat la instituţia organizatoare a doctoratului şi nu fusese exmatriculat, deşi termenul prevăzut de HG nr. 37/1999 fusese depăşit.
În acest condiţii, instanţa de fond a apreciat în mod judicios că, în raport cu prevederile legale în vigoare, chiar potrivit HG nr. 37/1999, instituţie organizatoare a doctoratului era datoare să procedeze legal, la declanşarea procedurii de evaluare şi de susţinere a tezei de doctorat, din moment ce nu-i restituise teza respectivă şi nici nu-i comunicase doctorandului, Decizia de exmatriculare prin care, se susţine, ar fi fost exmatriculat pentru a doua oară.
Astfel fiind, criticile invocate în recurs sunt nefondate, urmând ca recursul să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de U. Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 147 din 8 iunie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1388/2005. Contencios. Anulare sentinţă... | ICCJ. Decizia nr. 1392/2005. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
