ICCJ. Decizia nr. 1475/2005. Contencios. împotriva deciziei Curţii de Conturi Secţia Jurisdicţională. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1475/2005
Dosar nr. 699/2004
Şedinţa publică din 8 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 7 din 13 mai 2003, Colegiul jurisdicţional Neamţ a admis în parte, actul de sesizare al Procurorului financiar şi a obligat, în solidar, pe pârâţii C.C. şi D.R., la plata către Spitalul Judeţean Neamţ, a următoarelor sume:
-109.648.633 lei, despăgubiri civile cu foloase nerealizate aferente;
-9.638.100 lei, despăgubiri civile cu dobânzile aferente.
Prin aceeaşi sentinţă s-a respins capătul de sesizare prin care s-a solicitat obligarea solidară a pârâţilor, la plata către aceeaşi unitate prejudiciată, a despăgubirilor civile, în sumă de 18.385.399 lei şi 8.804.130 lei, precum şi la dobânzile aferente.
S-au menţinut măsurile asiguratorii dispuse asupra bunurilor pârâţilor, care au fost obligaţi şi la plata a 500.000 lei, fiecare, cheltuieli judiciare, statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că în perioada 29 ianuarie - 20 martie 2001, Direcţia de Control Financiar Neamţ a Curţii de Conturi a efectuat verificarea contului de execuţie al cheltuielilor alocate de la bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de sănătate, precum şi a bilanţului contabil pe anul 2000 la Spitalul Judeţean Neamţ.
Cu această ocazie, s-a constatat săvârşirea următoarelor fapte, ce au fost considerate, ca fiind producătoare de prejudiciu pentru unitate:
1) În perioada 22 octombrie 1999 - 8 decembrie 2000, s-au achiziţionat lemne de foc de la SC C.C. SRL Piatra Neamţ, în valoare totală de 118.452.763 lei, care s-au repartizat pe dispensarele medicale înscrise în facturile emise de furnizor.
Aceste dispensare aveau încheiate contracte de comodat cu spitalul, începând cu data de 10 septembrie 1999, ca urmare a aplicării măsurilor stabilite în baza OG nr. 124/1998, privind organizarea şi funcţionarea cabinetelor medicale.
Ulterior datei încheierii acestor contracte, spitalul nu mai putea livra bunuri cu titlu gratuit, cabinetelor astfel înfiinţate.
În consecinţă, livrarea lemnelor de foc s-a făcut fără bază legală, suma de 118.452.963 lei fiind considerată de organele de control, ca reprezentând pagubă cauzată din culpa directorului economic C.C., contabilului-şef D.R. şi contabilei T.O. S-au calculat şi foloase nerealizate până la data de 28 februarie 2001, în sumă de 71.165.590 lei.
2) În baza facturii nr. 1253161, nedatată, emisă de SC M. SRL Iaşi, unitatea controlată a achitat acestei societăţi, cu O.P. nr. 102 din 30 ianuarie 2000, suma de 40.218.103 lei, reprezentând contravaloarea unor materiale sanitare stomatologice.
Din materialele achiziţionate, s-au repartizat subunităţilor spitalului (dispensare şcolare, cabinete de tehnică dentară şi cabinetul de urgenţă din cadrul policlinicii), materiale în valoare de 19.212.750 lei, iar cabinetelor medicale înfiinţate în baza OG nr. 124/1998, materiale în valoare de 18.385.388 lei.
Întrucât aceste cabinete nu puteau să beneficieze cu titlu gratuit de asemenea bunuri, s-a considerat că suma de 18.385.388 lei reprezentă o plată nelegală, ce prejudiciază unitatea, cauzată de directorul economic C.C., de contabilul-şef D.R., de şefa serviciului aprovizionare M.N. şi de referenta H.C.
S-au calculat şi foloase nerealizate până la 2 martie 2001, în sumă de 9.973.445 lei.
3) În perioada 11 septembrie 1999 - 31 iulie 2000, Spitalul Judeţean Neamţ a plătit către SC A.C. SA Piatra Neamţ, suma de 7.842.440 lei, reprezentând chiria pentru spaţiul ocupat de dispensarele nr. 2 Adulţi şi nr. 2 U., ambele din Piatra Neamţ.
Din suma achitată, s-a încasat de la SC D. Piatra Neamţ (care a închiriat de la spital, suprafaţa de 25,8 mp, din spaţiul ocupat de dispensarul nr. 2 U.), suma de 1.442.440 lei.
Diferenţa de 6.400 000 lei a fost suportată de Spitalul Judeţean Neamţ.
S-a mai reţinut că în perioada 11 septembrie 1999 - 30 noiembrie 2000, Spitalul Judeţean Neamţ a plătit către SC P. SRL Piatra Neamţ, pentru închirierea unui spaţiu, suma de 8.474.308 lei. Acest spaţiu era ocupat de dispensarul nr. 2 Copii, Piatra Neamţ.
Plata sumelor menţionate nu trebuia suportată de spital, atâta timp, cât, în condiţiile OG nr. 124/1998, în spaţiul respectiv funcţionau cabinete medicale ce deţineau acest spaţiu, în baza unor contracte de comodat.
Ca atare, s-a considerat că suma de 14.844.308 lei reprezintă un prejudiciu cauzat unităţii spitaliceşti.
S-a mai considerat că, pentru acest prejudiciu, răspunderea trebuia să revină în limita sumei de 8.840.908 lei şi a foloaselor nerealizate aferente, directorului economic C.C. şi contabilului-şef D.R.; pentru suma de 600.000 lei şi dobânzile aferente, directorului economic C.C. şi şefei contabile Z.E.;, pentru suma de 600.000 lei şi foloasele nerealizate aferente, directorului adjunct M.C. şi şefei serviciului contabilitate. Z.E., iar pentru suma de 4.593.400 lei şi foloase nerealizate. directorului G.E. şi şefei serviciului contabilitate Z.E.
4) La data de 2 august 2000, între Spitalul Judeţean Neamţ, în calitate de asigurat şi Societatea de Asigurări A., în calitate de asigurator, s-a încheiat un contract de asigurare facultativă, pentru cazuri de calamităţi pentru computerul-tomograf al spitalului. S-a considerat că spitalul a încheiat contractul, în condiţiile inexistenţei unor dispoziţii normative care să permită acest tip de asigurare.
În aceste condiţii, suma plătită, de 9.638.120 lei în baza acestui contract, a fost considerată o plată nelegală, prejudiciabilă pentru unitate şi cauzată de directorul economic C.C., contabilul-şef D.R., directorul G.E. şi contabilul şef cu delegaţie Ş.D. S-au calculat şi foloase nerealizate până la 28 februarie 2001, în sumă de 1.822.001 lei.
În baza actului de control, Procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi Neamţ a sesizat Colegiul jurisdicţional Neamţ, solicitând stabilirea răspunderii civile delictuale pentru prejudiciile cauzate Spitalului Judeţean Neamţ, a următoarelor persoane:
- C.C. şi D.R., pentru prejudiciile de 118.452.763 lei, de 18.385.388 lei, 8.480.908 lei şi 1.822.801 lei şi pentru foloasele nerealizate aferente;
-G.E. şi Z.E., pentru prejudiciul de 4.593.400 lei şi foloasele nerealizate aferente.
Colegiul jurisdicţional Neamţ a apreciat că pârâţii C.C. şi D.R. se fac vinovaţi pentru prejudiciul de 109.648.633 lei şi foloasele aferente. reprezentând contravaloarea lemnelor de foc destinate dispensarelor medicale, de 9.638.120 lei reprezentând plata asigurării facultative a computerului-tomograf, sumele respective fiind achitate nelegal de către unitate. cu destinaţiile respective.
În legătură cu prejudiciul de 18.385.388 lei, reprezentând contravaloarea materialelor consumabile, prima instanţă a respins acest capăt de cerere, în considerarea prevederilor HG nr. 841/1995, modificată şi completată prin HG nr. 966/1998, iar judecarea capătului de cerere privitor la prejudiciul de 14.874.308 lei, a fost disjunsă.
Împotriva sentinţei au formulat recursuri jurisdicţionale, Spitalul Judeţean Neamţ şi D.R., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Conturi, secţia jurisdicţională, prin Decizia nr. 594 din 16 octombrie 2003, a admis recursul jurisdicţional declarat de D.R., a extins efectele admiterii recursului jurisdicţional declarat de acest recurent şi asupra obligatului în solidar, C.C.
A modificat sentinţa recurată, în sensul că a înlăturat obligarea solidară a pârâţilor la plata către Spitalul Judeţean Neamţ, a sumei de 9.638.120 lei, despăgubiri civile şi la foloasele aferente.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Totodată, a respins recursul jurisdicţional declarat de Spitalul Judeţean Neamţ, ca lipsit de interes.
A obligat recurenta unitate prejudiciată, la 100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Decizia a fost atacată cu recurs, declarat în termen legal, de către D.R.
Prin recursul precizat în notele înregistrate la nr. 10075 din 7 martie 2005, recurentul a susţinut, în esenţă, că instanţele Curţii de Conturi au aplicat texte normative care nu au incidenţă în cauză, considerând eronat că lemnele de foc achiziţionate pentru dispensarele medicale, ar face parte din categoria bunurilor mobile sau imobile la care aceste texte fac referire.
Că nu s-a ţinut seama de particularităţile şi complexitatea perioadei tranzitorii în materia înfiinţării cabinetelor medicale, ale trecerii medicilor de sub controlul D.S.P., sub cel al C.A.S. Sub acest aspect, lemnele au fost folosite în mod legal, dată fiind obligaţia Spitalului Judeţean Neamţ, de a asigura energia termică, până la încheierea contractelor cu C.A.S., în caz contrar spitalul având calea acţiunii în regres împotriva C.A.S.
Asigurarea încălzirii s-a făcut în baza raporturilor de muncă între medici şi D.S.P., încă nefinalizate, nu a contractului de comodat care priveşte bunurile mobile şi imobile comodate.
Recurenta a mai susţinut că încheierea contractului de furnizare, la 24 septembrie 1999, ulterior semnării contractului de comodat, nu are relevanţă asupra obligaţiilor Spitalului Judeţean Neamţ, de a se îngriji în continuare de bunul mers al activităţii medicale şi de asigurare în continuare a serviciilor medicale, conform şi Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. 509/1999, completat cu Ordinul nr. 1035 din 11 decembrie 2000, încetarea acestor obligaţii constituind-o încheierea contractelor cu C.A.S., care s-a realizat cu întârziere.
În ceea ce priveşte cheltuielile cu asigurarea facultativă a computerului-tomograf, recurentul a arătat că temeiul legal al acestei asigurări îl constituie Legea nr. 136/1995, nefiind aplicabile prevederile legale reţinute şi aplicate de către instanţele Curţii de Conturi.
Criticile formulate sunt neîntemeiate.
Recurentul nu poate susţine că instanţele Curţii de Conturi au avut în vedere în mod eronat, ca dată de referinţă, data de 10 septembrie 1999, pentru calcularea prejudiciului de 109.648.633 lei reprezentând contravaloarea cantităţii de lemne de foc achitată de Spitalul Judeţean Neamţ, pentru cabinetele medicale, deoarece la acea dată s-au încheiat contractele de comodat prin care fostele dispensare medicale au fost puse la dispoziţia medicilor de familie constituiţi în cabinete.
Întrucât contractul de comodat produce efecte de la data încheierii, rezultă că, începând cu această dată, obligaţiile privitoare la utilităţi, inclusiv asigurarea încălzirii şi suportarea contravalorii acesteia reveneau utilizatorului spaţiului, adică a cabinetelor medicilor de familie, care intrau, potrivit legii, în relaţii contractuale cu casele de asigurări de sănătate.
Nu are relevanţă împrejurarea că aceste contracte nu se perfectaseră încă, invocarea situaţiei tranzitorii nefiind de natură să-l exonereze pe recurent, de obligaţia cunoaşterii şi respectării dispoziţiilor legale în vigoare.
De asemenea, nu prezintă importanţă data încheierii contractului de achiziţionare a lemnelor, deoarece acestea au fost puse la dispoziţia utilizatorilor, după încheierea contractelor dintre medici, ca beneficiari ai contractelor de comodat şi C.J.A.S., facturarea şi plata făcându-se ulterior încheierii acestor contracte.
Nu se poate admite nici susţinerea că între medicii titulari ai cabinetelor în discuţie şi Spitalul Judeţean Neamţ existau raporturi de muncă, ceea ce ar fi atras obligaţia spitalului de a furniza energie termică angajaţilor, deoarece aceste cabinete nu mai erau în structura spitalului, erau în relaţie contractuală cu C.J.A.S. şi nicidecum cu spitalul.
Nu trebuie făcută, astfel, confuzie între persoana fizică a medicului, în calitate de salariat al spitalului, şi cabinetul medicului de familie, unitate fără personalitate juridică cu statut, drepturi şi obligaţii diferite, unde îşi exercită profesia, medicul titular sau alţi colaboratori.
Având în vedere că Spitalul Judeţean Neamţ a achitat o sumă pe care, legal, nu trebuia să o plătească, pe bună dreptate organele Curţii de Conturi au constatat că a fost prejudiciat cu această sumă.
Recurentul a mai criticat hotărârile instanţelor, şi pentru invocarea în cuprinsul acestora, a unor prevederi legale [art. 17 din Legea nr. 213/1998, art. 13 alin. (2) din OG nr. 124/1998 şi pct. IV Anexa nr. I din Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 509/1999), care, în opinia sa, nu au legătură cu cauza.
Dată fiind natura obiectului cauzei deduse judecăţii, primele instanţe şi-au fundamentat în drept soluţia, atât pe dispoziţii generale privind regimul proprietăţii publice, cât şi pe cele speciale referitoare la regimul bunurilor utilizate de cabinetele medicale.
Chiar dacă s-au indicat doar prevederile art. 13 alin. (2) din OG nr. 124/1998, fără a se specifica faptul că aceasta a fost modificată prin OG nr. 116/1999 (respinsă ulterior prin Legea nr. 535/2001), modificările aduse textului specificat nu sunt în nici un fel de natură a susţine că în cauză spitalul ar fi avut obligaţia furnizării energiei termice pentru cabinetele medicale înfiinţate potrivit OG nr. 124/1998, prin achitarea contravalorii lemnelor respective.
Chiar dacă, în baza contractului de achiziţie, unitatea prejudiciată trebuia să plătească lemnele livrate, utilizarea acestora de către terţe persoane, fără nici o plată, trebuia sesizată de către recurentul D.R., în calitatea sa de contabil-şef.
Acesta avea obligaţia să o aducă la cunoştinţa conducerii unităţii, în vederea recuperării sumelor de bani respective.
Întrucât nu a procedat în acest fel, în mod corect instanţele Curţii de Conturi au reţinut că recurentul şi-a încălcat atribuţiile de serviciu care vizau şi recuperarea oricărui prejudiciu produs unităţii.
În ceea ce priveşte suma de 9.638.120 lei şi foloasele nerealizate aferente, reţinută în sarcina sa pentru încheierea contractului de asigurare facultativă a computerului tomograf, prin Decizia recurată, secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a înlăturat această obligaţie, astfel încât, sub acest aspect, recursul este lipsit de interes.
Având în vedere cele expuse, Decizia atacată este legală şi temeinică, urmând ca, în considerarea prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea să respingă prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.R. împotriva deciziei nr. 594 din 16 octombrie 2003 a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1472/2005. Contencios. Refuz plata... | ICCJ. Decizia nr. 1481/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
