ICCJ. Decizia nr. 1481/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1481/2005
Dosar nr. 5930/2004
Şedinţa publică din 8 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 27 martie 2003, reclamantul M.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Arad, anularea hotărârii nr. 751 din 28 februarie 2002, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască şi să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.
Motivându-şi cererea, reclamantul a arătat că, deşi a dovedit că, în perioada 26 septembrie 1957 - 17 octombrie 1960, a efectuat stagiul militar, în construcţii, în cadrul unor detaşamente ale Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, pârâta i-a refuzat acordarea drepturilor compensatorii cuvenite.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 195 din 3 iunie 2003, a respins acţiunea, ca nefondată.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune în raport cu relaţiile de la Centrul Militar al judeţului Arad care, prin adresa nr. A - 1469 din 16 mai 2003, a comunicat că perioadele de stagiu militar executate de reclamant, nu se încadrează în prevederile Legii nr. 309/2002, pentru că unităţile militare nu au făcut parte din Direcţia Generală a Serviciului Muncii, aşa cum rezultă din tabelul întocmit de Arhivele Naţionale.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, în termen legal, reclamantul, susţinând că, întrucât a efectuat stagiul militar la muncă, în detaşamente ale Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, iar instanţa nu i-a recunoscut calitatea de beneficiar al Legii nr. 309/2002, i s-a făcut o nedreptate, faţă de alte persoane care au prestat serviciul militar în condiţii identice şi au primit, totuşi, drepturile compensatorii prevăzute de actul normativ indicat.
Critica este întemeiată .
Din copia livretului militar, prezentat de reclamant în sprijinul cererii sale, rezultă că acesta a prestat muncă în construcţii, în perioadele:
- 26 septembrie 1957 - 8 decembrie 1957, în Detaşamentul de Muncă al G.A.S. Săcălaz;
- 14 septembrie 1958 - 8 decembrie 1958, la U.M. nr. 03172 Ineu;
- 27 iunie 1959 - 30 iulie 1959, la U.M. nr. 01214 Ineu;
- 8 august 1960 - 17 noiembrie 1960, în cadrul Detaşamentului de Muncă G.A.S. Săcălaz.
După lăsarea la vatră, el a fost inclus în categoria soldaţilor neinstruiţi.
Din moment ce nu se poate contesta prestarea muncii pe durata stagiului militar, în detaşamente de muncă organizate în acest scop, nu se justifică exceptarea reclamantului, de la acordarea drepturilor solicitate. În caz contrar, s-ar ajunge la situaţii inechitabile, de recompensare parţială doar a persoanelor care au efectuat stagiul militar în condiţii identice şi care, datorită unor împrejurări formale, ce ţin exclusiv de subordonarea ierarhică a unităţii militare, beneficiază de un tratament diferit şi, evident, discriminatoriu.
Având în vedere cele expuse, în considerarea dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 şi ale art. 312 C. proc. civ., Curtea va admite recursul, va modifica sentinţa atacată şi, în fond, va admite acţiunea formulată de reclamantul M.I.
Pe cale de consecinţă, va anula hotărârea contestată şi va obliga pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i acorde reclamantului, drepturile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 309/2002, pentru perioadele 26 septembrie 1957 - 8 decembrie 1957; 14 septembrie 1958 - 8 decembrie 1958; 27 iunie 1959 - 30 iulie 1959 şi 8 august 1960 - 17 noiembrie 1960, cu începere de la 1 octombrie 2002.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul M.I., împotriva sentinţei civile nr. 195 din 3 iunie 2003, a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată şi, în fond, admite acţiunea formulată de reclamantul M.I.
Anulează hotărârea nr. 751 din 28 februarie 2003, a Casei Judeţene de Pensii Arad. Obligă pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să-i acorde reclamantului, drepturile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 309/2002, pentru perioadele 26 septembrie 1957 - 8 decembrie 1957; 14 septembrie 1958 - 8 decembrie 1958; 27 iunie 1959 - 30 iulie 1959 şi 8 august 1960 - 17 noiembrie 1960, cu începere de la 1 octombrie 2002.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1475/2005. Contencios. împotriva deciziei... | ICCJ. Decizia nr. 150/2005. Contencios. Refuz admitere concurs.... → |
|---|
