ICCJ. Decizia nr. 1567/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1567/2005
Dosar nr. 7293/2004
Şedinţa publică din 10 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată sub nr. 6067 din 23 martie 2004, la Curtea de Apel Cluj, reclamantul M.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Sălaj, modificarea hotărârii nr. 2911 din 25 iulie 2003, prin care i-a fost recunoscut dreptul de a beneficia de indemnizaţia prevăzută de Legea nr. 309/2002, numai pe perioada 28 iulie 1951 - 2 august 1952.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 656 din 18 mai 2004, a respins ca rămasă fără obiect, acţiunea reclamantului M.M., împotriva Casei Judeţene de Pensii Sălaj, pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, aferente perioadei 28 iulie 1951 - 2 august 1952. A respins ca neîntemeiată, cererea aceluiaşi reclamant, pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, aferente perioadei 2 august 1952 - 27 iulie 1954.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că în urma revizuirii dosarului reclamantului, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Sălaj a emis o nouă decizie, nr. 2911 din 1 aprilie 2004, prin care a stabilit reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 309/2002, pentru perioada 28 iulie 1951 - 2 august 1952. Pentru perioada 2 august 1952 - 27 iulie 1954, reclamantul a efectuat stagiul militar la U.M. 04600, iar nu în detaşamente de muncă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamantul M.M., susţinând că sentinţa este lipsită de temei legal, întrucât a prestat muncă pe toată durata efectuării stagiului militar.
Examinând cauza, în raport cu motivele invocate, precum şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat.
Legea nr. 309/2002 prevede în art. 1, că beneficiază de drepturile acordate prin această lege, numai persoanele, cetăţeni români, care au efectuat stagiul militar în detaşamente de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961.
Deci, prin această reglementare, legiuitorul a instituit două condiţii care trebuie îndeplinite cumulativ de către persoana care pretinde acordarea drepturilor prevăzute de lege: să fi efectuat stagiul militar în cadrul unor detaşamente de muncă, iar nu în cadrul unor unităţi militare, iar a doua condiţie este aceea ca acele detaşamente să fi făcut parte din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.
Or, în cauză, reclamantul a efectuat stagiul militar în perioada 2 august 1952 - 27 iulie 1954, la U.M. 04600, potrivit livretului militar şi fişei de evidenţă emisă de U.M. 02405 Piteşt.
Se reţine, de asemenea, că Ministerul Apărării Naţionale - Statul Major General - Serviciul Arhive şi Documentare Militară a comunicat cu nr. A/452 din 4 martie 2003, Casei Naţionale de Pensii şi Asigurări Sociale, că: „militarii care au menţionat în livret sau în fişa de evidenţă personală, că au satisfăcut stagiul militar în unităţi militare, nu au făcut parte din Direcţia Generală a Serviciului Muncii. Aceştia au prestat activităţi de muncă în cadrul armatei române".
În consecinţă, recursul este nefondat şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.M. împotriva sentinţei civile nr. 656 din 18 mai 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1566/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 157/2005. Contencios → |
|---|
