ICCJ. Decizia nr. 1655/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1655/2005
Dosar nr. 6089/2004
Şedinţa publică din 15 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, la data de 5 septembrie 2003, astfel cum a fost precizată ulterior, reclamantul B.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, obligarea acesteia să emită o hotărâre pentru stabilirea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 1 noiembrie 1950 - 20 mai 1953 şi să dispună plata diferenţelor de indemnizaţie cuvenite şi neachitate până în prezent.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin Decizia nr. 77556 din 17 iulie 2003, emisă de Casa de Pensii a sectorului 3, Bucureşti, i s-a recunoscut perioada de la 12 iunie 1951, la 1 iunie 1953, conform Legii nr. 309/2002, iar nu şi perioada 1 mai 1950 - 31 octombrie 1950, în care a efectuat stagiul militar, la centrele de instrucţie ale Ministerului de Interne din Orăştie şi Turnu Măgurele, pentru care urmează să primească documente de la Arhivele Naţionale.
A mai arătat că în perioada 1 noiembrie 1950 - 20 mai 1953 a efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii din Bacău, Galaţi şi Bucureşti, deci are dreptul la indemnizaţia acordată de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 1 noiembrie 1950 - 20 mai 1953.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, soluţionând cauza după declinarea competenţei, prin sentinţa civilă nr. 4604 din 9 decembrie 2003, a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi litigii de muncă, prin sentinţa civilă nr. 519 din 17 martie 2004, a respins acţiunea, ca nefondată.
Instanţa a reţinut că reclamantul, prin actele prezentate, a făcut dovada că se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002, numai pentru perioada 12 iunie 1951 - 1 iunie 1953, perioadă pentru care pârâta i-a emis hotărârea nr. 1569/1728 din 7 februarie 2003.
Împotriva hotărârii a declarat recurs, în termen, reclamantul B.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în esenţă, că instanţa a apreciat eronat probele dosarului şi a aplicat greşit legea.
În acest sens, reiterând susţinerile din acţiunea introductivă, a precizat că datele înscrise în livretul militar, pag. 5, rubricile 25, 26 şi 27 nu sunt reale, deoarece în fapt, în perioada 1 mai 1950 - 31 octombrie 1950, a efectuat stagiul militar la centrele de instrucţie ale Ministerului de Interne din Orăştie şi Turnu Măgurele, iar în perioada 1 noiembrie 1950 - 20 mai 1953, în unităţile Direcţiei Generale a Serviciului Muncii din Bacău, Galaţi şi Bucureşti.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, actele dosarului şi normele legale incidente cauzei, se constată că recursul este fondat.
Prin Legea nr. 309/2002 s-au recunoscut şi acordat unele drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, stabilirea drepturilor urmând a se face de Casele teritoriale de pensii şi a municipiului Bucureşti.
În aplicarea dispoziţiilor legale sus invocate, intimata-pârâtă a emis hotărârea nr. 1569/1728 din 7 februarie 2003, prin care s-a constatat că recurentul beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 12 iunie 1951 - 1 iunie 1953, începând cu data de 1 octombrie 2002.
La emiterea acestei hotărâri, intimata a avut în vedere livretul militar prezentat de recurent, din care rezultă locul unde a fost efectuat stagiul militar în perioada menţionată.
Cât priveşte perioada solicitată de recurent, în completarea celei acordate de pârâtă prin hotărârea precizată mai sus, se reţine că, prin certificatul nr. 57895 din octombrie 2003, Arhivele Naţionale - Direcţia Arhivelor Naţionale Istorice Centrale atestă că reclamantul, de la 1 ianuarie 1951 a efectuat stagiul militar la Detaşamentul de muncă Pluton Gospodărie D.R.M. 3, până la 30 aprilie 1953.
Ca urmare, urmează a se admite recursul, a se modifica sentinţa atacată şi în fond, a se admite acţiunea formulată de reclamant, cu consecinţa anulării hotărârii nr. 1569/1728 din 7 februarie 2003, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre, prin care să acorde reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 1 ianuarie 1951 - 30 aprilie 1953, începând cu data de 1 octombrie 2002.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul B.C. împotriva sentinţei civile nr. 519 din 17 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată şi în fond, admite acţiunea formulată de reclamantul B.C.
Anulează hotărârea nr. 1569/1728 din 7 februarie 2003, emisă de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti şi obligă pe pârâtă să emită o nouă hotărâre prin care să acorde reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 1 ianuarie 1951 - 30 aprilie 1953, începând cu data de 1 octombrie 2002.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1653/2005. Contencios. Respingere cerere de... | ICCJ. Decizia nr. 1660/2005. Contencios → |
|---|
