ICCJ. Decizia nr. 1660/2005. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1660/2005
Dosar nr. 6115/2004
Şedinţa publică din 15 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 27 februarie 2003, reclamantul L.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Braşov, anularea hotărârii nr. 540/2003, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că în perioada 8 iulie 1954 - 7 martie 1957, a efectuat stagiul militar în detaşamente de muncă şi că, deşi îndeplineşte condiţiile legale, pârâta refuză să i le recunoască şi să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.
Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 55/F din 8 aprilie 2003, a admis acţiunea, a anulat actul administrativ contestat şi a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să constate că perioada 8 iulie 1954 - 7 martie 1957 se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a făcut dovada cu livretul militar, a modului în care a efectuat stagiul militar, anume, ca zidar, într-un detaşament aparţinând Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, astfel că îndeplineşte condiţiile cerute de art. 1 din Legea nr. 309/2002.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs, pârâta, criticând-o pentru nelegalitate, susţinând, în esenţă, că hotărârea a fost pronunţată prin interpretarea şi aplicarea greşită a legii.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 3869 din 13 noiembrie 2003, a admis recursul, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, în vederea suplimentării probatoriului.
Rejudecând pricina, după casare, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 55/F din 23 martie 2004, a admis acţiunea, a anulat hotărârea nr. 540 din 22 ianuarie 2003, emisă de pârâtă şi a obligat-o să emită o nouă hotărâre prin care să se constate că perioada 8 iulie 1954 - 7 martie 1957 se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002.
Instanţa a apreciat că reclamantul a făcut dovada impusă de art. 1169 C. civ. şi de art. 6 alin. (2) din Legea nr. 309/2002.
Împotriva hotărârii a formulat recurs în termen, pârâta, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând în esenţă, că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor legale.
În acest sens, a susţinut că din actele depuse de reclamant nu rezultă că acesta ar fi efectuat stagiul militar în cadrul unor detaşamente de muncă aparţinând Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.
Examinând hotărârea atacată, în raport cu criticile formulate, actele dosarului şi normele legale incidente cauzei, se constată că recursul este nefondat.
Prin Legea nr. 309/2002 s-au recunoscut şi acordat unele drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961.
Conform art. 1 şi 6 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile prezentei legi, persoana, cetăţean român, care a efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, stabilirea drepturilor urmând a se face de Casele teritoriale de pensii şi a municipiului Bucureşti, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverinţele eliberate de Centrele militare judeţene sau de U.M. 02405 Piteşti.
În cauză, din copia livretului militar rezultă că reclamantul a efectuat stagiul militar, în perioada 8 iulie 1954 - 25 noiembrie 1954, la Spitalul militar Braşov, iar apoi, în perioada 25 iulie 1955 - 7 martie 1957, la U.M. 03119 Bucureşti, ca electrician.
Din cuprinsul livretului militar nu rezultă că reclamantul a fost instruit pe timpul stagiului militar.
În plus, în aceeaşi perioadă cu reclamantul a efectuat stagiul militar, şi martorul M.M., din declaraţia căruia rezultă că în timpul stagiului militar au lucrat la Batalionul 4 muncă.
Faţă de cele de mai sus şi cum nu se contestă prestarea muncii pe durata stagiului militar, în detaşamente de muncă organizate în acest scop, nu se justifică exceptarea reclamantului, de la acordarea drepturilor solicitate. În caz contrar, s-ar ajunge la situaţii inechitabile, de recompensare parţială, doar a persoanelor care au efectuat stagiul militar în condiţii identice şi care, datorită unor împrejurări formale, ce ţin exclusiv de subordonarea ierarhică a unităţii militare, beneficiază de un tratament diferit şi, evident, discriminatoriu.
În consecinţă, apreciind că prima instanţă a stabilit o corectă stare de fapt în cauză şi că sunt întrunite condiţiile de admisibilitate a cererii, în considerarea dispoziţiilor art. 312 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Braşov împotriva sentinţei civile nr. 55/F din 23 martie 2004 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1655/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1685/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
