ICCJ. Decizia nr. 1677/2005. Contencios. Anulare măsură privind destituirea din funcţia publică. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1677/2005
Dosar nr. 7010/2004
Şedinţa publică din 15 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 14 noiembrie 2003, reclamantul C.C. a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei şi cu Serviciul de Evidenţă Informatizată a Persoanei al judeţului Maramureş, anularea măsurii destituirii sale din funcţia publică de agent principal de poliţie, reîncadrarea în funcţia şi gradul anterior şi obligarea primului pârât la plata drepturilor salariale cuvenite .
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 264 din 18 februarie 2004, a admis acţiunea, dispunând anularea măsurii şi reîncadrarea reclamantului în funcţie, precum şi obligarea pârâtului Ministerul Administraţiei şi Internelor, să achite reclamantului, drepturile salariale cuvenite în perioada 27 august 2003 şi până la rămânerea definitivă a hotărârii.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că nici unul din motivele invocate de pârâţi, pentru a justifica destituirea din funcţie a reclamantului, pe considerente disciplinare, nu au fost dovedite cu probele administrate în cauză, pârâţii necomunicând dosarul de cercetare prealabilă, deşi li s-au solicitat actele în mod repetat .
Instanţa a respins, de asemenea, prin sentinţa civilă nr. 607 din 5 mai 2004, şi cererea formulată de pârâtă, în baza art. 2812, privind completarea dispozitivului sentinţei civile nr. 264 din 18 februarie 2004, reţinând că Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei are calitate procesuală pasivă, cum corect s-a reţinut în dispozitivul sentinţei pronunţate pe fondul cauzei.
Împotriva ambelor sentinţe, în termen legal, a declarat recurs, Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor (devenită prin OUG nr. 50/2004, Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor).
Un prim motiv de recurs este comun pentru ambele hotărâri şi priveşte împrejurarea că, deşi instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Direcţiei Generale de Evidenţă Informatizată a Persoanei, astfel cum se menţionează în considerentele sentinţei nr. 264/2004, în dispozitiv omite acest lucru şi admite acţiunea formulată de reclamant împotriva instituţiei sus-menţionate, reţinându-se în mod greşit că ar exista identitate între direcţia amintită şi Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Pârâta a mai susţinut că la aplicarea sancţiunii destituirii din funcţie au fost respectate toate condiţiile de fond şi de formă cerute de Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului şi că s-a ţinut cont de întreaga activitate desfăşurată de reclamant.
Astfel, sancţiunea corespunde abaterilor săvârşite de reclamant, constând în încălcarea în mod repetat a atribuţiilor funcţionale şi a superficialităţii de care a dat dovadă, ce a dus la emiterea de cărţi de identitate false, precum şi a faptului că a ascuns adevărul privind deplasările efectuate în străinătate.
Recursurile declarate în cauză sunt nefondate şi urmează, în consecinţă, a fi respinse.
Astfel, Curtea constată că situaţia de fapt a fost corect reţinută, reclamantul îndeplinind la data sancţionării, calitatea de agent principal de poliţie la Serviciul de Evidenţă Informatizată a Persoanei al judeţului Maramureş şi fiindu-i aplicabile prevederile Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului.
Potrivit acestui act normativ, art. 1 alin (1) şi, respectiv, art. 61 alin. (3), poliţistul este funcţionar public civil, cu statut special, având dreptul de a se adresa instanţei de contencios administrativ pentru a solicita anularea sau modificarea, după caz, a ordinului ori a dispoziţiei de sancţionare.
Sesizată cu acţiunea reclamantului, Curtea de Apel Cluj a procedat potrivit art. 10 din Legea nr. 29/1990, solicitând autorităţii publice emitente a actului atacat să-i comunice acel înscris. Deşi cauza a fost amânată de la 10 decembrie 2003, la 14 ianuarie 2004 şi apoi la 11 februarie 2004, de asemenea pronunţarea a fost amânată la 18 februarie 2004, pârâţii nu s-au conformat solicitării de a depune toate actele din dosarul de cercetare prealabilă a reclamantului, cu excepţia raportului nr. 15190 din 17 septembrie 2003 al şefului Direcţiei Generale de Evidenţă Informatizată a Persoanei, înscris ulterior datei de 26 august 2003, când a fost emisă dispoziţia de sancţionare a reclamatului cu destituirea din poliţie.
Nici în acest act şi nici în adresa prin care i-a fost comunicată reclamatului, sancţiunea aplicată, nu este indicat temeiul legal al abaterilor disciplinare săvârşite care au atras sancţionarea cu măsura extremă de îndepărtare din poliţie, consemnându-se doar că poliţistul a încălcat în mod repetat atribuţiile funcţionale, prin emiterea în fals a unor cărţi de identitate, prin neprezentarea realităţii în faţa Consiliului de disciplină şi a dat dovadă de aroganţă şi lipsă de respect.
Solicitând documentaţia care a stat la baza dispoziţiei de sancţionare, instanţa a urmărit să verifice dacă au fost respectate prevederile Legii nr. 360/2002 şi ale Ordinului nr. 350 din 22 noiembrie 2002 privind disciplina şi deontologia profesională a poliţiştilor, referitoare la procedura cercetării prealabile a abaterilor disciplinare şi la concordanţa între gravitatea acestora şi sancţiunea aplicată.
În lipsa oricăror acte, instanţa nu a putut constata dacă anterior datei aplicării sancţiunii, 26 august 2003, a avut loc cercetarea prealabilă, care a fost dispoziţia Consiliului de disciplină consultat în legătură cu faptele imputate reclamatului şi dacă au fost respectate inclusiv dispoziţiile art. 59 alin. (8) din Legea nr. 360/200 şi ale art. 17 lit. g) din Ordinul nr. 350/2002. Potrivit acestor dispoziţii, la stabilirea sancţiunii se ţine seama de activitatea desfăşurată anterior, de împrejurările în care a fost săvârşită abaterea, de cauzele, gravitatea şi consecinţele acesteia, de gradul de vinovăţie a poliţistului.
Cât priveşte măsura destituirii din funcţia publică, ordinul indicat o prevede ca o sancţiune extremă, aplicabilă în cazul unor abateri grave de la prevederile normelor de muncă interne ori de la alte dispoziţii legale.
Or, cât timp pârâţii nu au comunicat actele solicitate, soluţia instanţei, de anulare a sancţiunii, este pe deplin justificată, criticile aduse în sensul că au fost respectate toate prevederile legale, neavând suport probator.
Şi motivul de recurs privind lipsa calităţii procesuale pasive a Direcţiei Generale de Evidenţă Informatizată a Persoanei, excepţie invocată şi în cererea de completare a dispozitivului hotărârii prin care s-a soluţionat fondul litigiului, este, de asemenea, nefondat.
Întrucât nici măcar dispoziţia de sancţionare disciplinară a reclamatului nu a fost depusă la dosar, instanţa de fond a procedat în mod corect, reţinând vă măsura a fost dispusă de Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, prin şeful direcţiei, având în acest sens în vedere, adresa nr. 21107 din 27 august 2003.
Astfel fiind, în mod corect a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, împrejurarea că în cuprinsul sentinţei nr. 264/2004 se menţionează că s-ar fi admis această excepţie, constituind o eroare materială.
În raport cu cele expuse mai sus, Curtea va respinge cele două recursuri, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Administraţiei şi Internelor - Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor, împotriva sentinţei civile nr. 264 din 18 februarie 2004, a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Respinge ca nefondat, şi recursul împotriva sentinţei nr. 607 din 5 mai 2004, a aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 998/2005. Contencios. Anulare adresă emisă... | ICCJ. Decizia nr. 951/2005. Contencios → |
|---|
