ICCJ. Decizia nr. 1163/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1163/2005
Dosar nr. 5988/2004
Şedinţa publică din 23 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 22 aprilie 2004, Casa Judeţeană de Pensii Bihor a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 269/2004, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, solicitând casarea acesteia, pentru nelegalitate.
În motivarea cererii, recurenta a susţinut că în cauză, intimatul-reclamant C.T. nu a făcut dovada unei persecuţii etnice, aşa cum cer dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Din actele cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că prin sentinţa nr. 269 din 5 aprilie 2004, a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a admis acţiunea introdusă de reclamantul C.T., împotriva Casei Judeţene de Pensii Bihor şi s-a anulat hotărârea nr. 9367 din 30 ianuarie 2004, emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, pentru perioada 24 august 1944 - 24 octombrie 1944.
În pronunţarea acestei sentinţe s-au avut în vedere declaraţiile notariale ale martorilor B.I. şi C.C., care au relatat că petentul, împreună cu părinţii s-au refugiat din localitatea Lugaşul de Jos, în localitatea Budoi, comuna Popeşti, în perioada 24 august 1944 - octombrie 1944.
Verificându-se actele cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul declarat este întemeiat şi va fi admis.
Aşa cum rezultă din declaraţiile notariale ale celor doi martori, aflate la dosarul cauzei, cele două localităţi menţionate, respectiv Lugaşul de Jos şi Budoi, s-au aflat pe teritoriul Ungariei.
Aşa fiind, se constată nu este îndeplinită cerinţa esenţială instituită de Legea nr. 189/2000, OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice.
Cele două localităţi fiind pe teritoriul Ungariei, nu se poate reţine o persecuţie etnică a regimului instaurat în România, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
De altfel, nici cei 2 martori nu contestă faptul că cele două localităţi erau pe teritoriul Ungariei, iar alte probe în cauză nu s-au administrat.
Aşa fiind, hotărârea instanţei de fond fiind nelegală, va fi casată potrivit art. 312 C. proc. civ., prin admiterea recursului declarat în cauză, acţiunea urmând a fi respinsă în fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei nr. 269/CA-PI din 5 aprilie 2004, a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1072/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1211/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
